God Save the Queen!


Regina Elisabeta a II-a împlineşte 89 de ani. God Save the Queen!

Regele Mihai este văr de gradul III  cu Regina Elisabeta. S-au întâlnit prima dată în 1937, când Marele Voevod Mihai (la 16 ani) a reprezentat Casa Regală a României la încoronarea Regelui George al VI-lea. Pe atunci Elisabeta avea 11 ani, iar Mihai i-a oferit în dar o păpuşă.

Principesa Moştenitoare Margareta şi Prinţul de Wales au fost tovarăşi de joacă în copilărie – se jucau de-a cowboy-ii şi indienii! Sunt veri de-al doilea, deoarece Regele Mihai şi Ducele de Edinburgh (născut Filip de Grecia), tatăl prinţului Charles, sunt veri primari şi au petrecut vacanţe împreună în copilărie, în timpul primei domnii a Regelui Mihai (ei se jucau de-a ciobanii!).

Ziua Principesei


Pentru cei care cred în zodii, e în aceeaşi zodie cu Carol I. Metalul caracteristic acestei zodii e fierul – acelaşi din care e făcută Coroana României.

Pentru cei care cred în numere, e născută în aceeaşi zi cu Regatul României: 26 martie pe stil nou = 14 martie pe stil vechi. Şi dacă e să ne jucăm în continuare cu numerele, s-a născut la 68 de ani după naşterea Regatului României; va renaşte oare regatul la 68 de ani de la naşterea celei care ar putea fi prima Regină (domnitoare) a României?

Doar Dumnezeu ştie dacă toate astea înseamnă ceva. Oricum, deviza Casei Regale a României este Nihil sine Deo.

Dar pentru cei care cred doar în fapte şi faptele se adună pentru a o indica pe Principesa Moştenitoare Margareta ca o demnă urmaşă a Regelui Carol I (vezi sprijinul pentru refacerea tradiţiei Domeniilor Regale sau încurajarea dezvoltării meşteşugurilor şi renaşterii valorilor tradiţionale în satele româneşti), a Reginei Elisabeta (vezi tinerele talente sprijinite de Fundaţia Principesa Margareta), a Reginei Maria (vezi prestigiul de care se bucură pe plan internaţional), a Regelui Ferdinand (vezi loialitatea neabătută faţă de cauza României). Face faptele de caritate către cei aflaţi în nevoie asemenea bunicii sale, Regina-Mamă Elena şi are educaţia aleasă a acesteia. E muncitoare şi curajoasă şi caldă asemenea mamei sale, Regina Ana, şi este fiica tatălui său, Regele Mihai, în ceea ce priveşte credinţa calmă, luciditatea şi demnitatea.

Sunt şi acestea doar simple coincidenţe?

De ziua Alteţei Sale Regale am pus şi un fel de felicitare aici

Fotografii de la dineul oficial, la care a participat şi preşedintele Iohannis (« taxat » de vreo 10-15 postaci cu vreo 1500 de « comentarii » grobiene în dulcele stil al securităţii), pe romaniaregala.ro

Avem nevoie de exemple? Iată unul!


252La 25 de ani de la întoarcerea în țară a principesei Margareta, Casa Regală a organizat un concert de gală la Ateneul Român. 

Principesa moştenitoare Margareta a vorbit, aşa cum face de obicei, frumos, precis şi inspirator:

« Au trecut 42 de ani până când, în binecuvântata zi de 18 ianuarie 1990, am păşit pe pământ românesc, însoţită de principesa Sofia, sora mea. A fost drumul întoarcerii, o întregire personală şi istorică. Astăzi, sărbătorim împreună un sfert de secol în care am stat zi de zi alături de conaţionalii noştri, mai ales alături de cei mai vulnerabili dintre români, continuând legământul strămoşilor noştri. În 1990, România profundă nu cunoştea Coroana, precum un copil care nu şi-a întâlnit părinţii. Ultimul sfert de veac a dat Coroanei rolul de educator şi de model în domeniile importante ale vieţii româneşti, aşa cum ne-a învăţat Carol I. Astăzi, Fundaţia Principesa Margareta a României, care sărbătoreşte 25 de ani de la înfiinţare, se bucură de încredere şi de prestigiu. Sub îndrumarea Regelui Mihai, Familia Regală a ridicat o construcţie socială, culturală şi educaţională, precum şi o respectată instituţie regală, într-o vreme care avea nevoie de modele, de iubire, de inspiraţie şi de exemplu personal.

25

Astăzi, majoritatea românilor poartă Coroanei afecţiune şi respect. Acum un sfert de secol am fost opriţi pe şoseaua Bucureşti-Piteşti cu mitraliere îndreptate spre convoiul regal. 20 de ani mai târziu, Regele se adresa Parlamentului României în şedinţă solemnă. În această seară, la Ateneul Român, sutele de personalităţi prezente reprezintă simbolic şi instituţional întreaga naţiune. Acesta este cel mai frumos cadou pentru ultimul sfert de secol românesc. Aşa să ne ajute Dumnezeu! »

Ziua când am fost mici, foarte mici


21 septembrie 1996. Principesa Margareta a României poartă la nunta sa voalul pe care mama sa, Regina Ana, l-a purtat la cununia cu Regele Mihai. În 1948 nunta a avut loc la Atena, Regele fiind exilat din ţara sa de republica sovietică instaurată de Armata Roşie. Nunta Principesei Margareta are loc tot într-o biserică grecească, tot în exil.

Cât de mici am fost în ziua aceea! Mă uit, după 18 ani, înmărmurit, cum spune Principesa, în ziua nunţii ei: « E păcat că nu ne putem căsători în România », iar mai apoi « Sunt emotionată şi sunt fericită… e foarte profund acest sentiment pentru mine … m-am căsătorit şi cu ţara mea ».

http://www.youtube.com/watch?v=1PdzW5Fv-1Y

În ziua aceea am fost mici, foarte mici. Suflete mici. Ce fel de ţară e aceea care nu-i permite regelui său să îşi cunune fiica într-una dintre catedralele ctitorite de el sau de înaintaşii săi? Ca o paranteză, ştiţi ca regele Carol I a ctitorit cam tot atâtea biserici (ortodoxe) ca şi Ştefan cel Mare? Ce fel de biserică e aceea care tace când se întâmplă ca regele pe care ar trebui să-l primească pe uşile împărăteşti să fie socotit persona non grata de conducători care n-au niciun Dumnezeu? Şi ce fel de popor e acela care înghite minciuna că regele ar tulbura ordinea publică, atunci când a văzut deja cu ochii lui ce pace poate aduce Regele – cele trei zile din 1992 fuseseră poate singurele zile de pace adevărată din toti anii « 90!?

Am fost mici, foarte mici. Am fost cântăriţi şi am fost găsiţi prea uşori. Întrebarea e: în 18 ani am înţeles ceva, sau putem fi minţiţi şi ne minţim la fel de uşor?

Radioterapie: Metamorfoza


Nu mai ascultasem de mult teatru radiofonic (când eram copil, eram un pasionat al genului). Am ascultat ieri şi azi piesele participante la ediţia a doua a Festivalului Internaţional de Teatru Radiofonic Grand Prix Nova, organizat de Radio România (http://tnr.srr.ro/articole/art.htm?g=1&c=61&a=1280591). Drama recompensată cu premiul I, Metamorfoza, adaptare după povestirea omonimă de Franz Kafka, mi s-a părut, într-adevăr, foarte reuşită. Un bun prilej de reflecţie despre sensul (sau nonsensul) existenţei, despre iubire şi ura de sine. Puteti asculta piesa pe eteatru.ro (aveţi grijă să daţi mai întâi pauză piesei care ruleză pe playerul din colţul din dreapta sus). Merită să acordaţi o ureche şi pieselor scurte Numărătoare inversă şi Chinoiserie.

Să ne unim dară…


« Așa cum ne învață istoria, domnia legii are nevoie să stea deasupra conjuncturilor. Astfel, ne vom bucura de respect și de prestigiu în fața prietenilor și în fața adversarilor. 

Acum o sută patruzeci și cinci de ani, Regele Carol I, strămoșul meu, a rostit în Mesajul Tronului o frază pe care doresc să o reamintesc:

Europa ne poartă astăzi un viu interes. Să ne unim dară cu toţii, spre a dovedi că suntem un popor demn de această bunăvoinţă”.

Așa să ne ajute Dumnezeu! » (extras din Discursul Principesei Margareta la Sesiunea Solemnă a Senatului din 17 iunie 2014, prilejuită de aniversarea a 150 de ani de la înfiinţarea Senatului României)

Simplu şi echilibrat, dar şi cu câteva tuşe pregnante – aşa mi s-a părut discursul de azi al Alteţei Sale Regale (îl puteţi citi integral aici). Despre cum ar putea redeveni Senatul o adevărată Cameră Superioară a Parlamentului, un corp ponderator al dezbaterii politice am scris pe Regatul României (aici)

 

100 de ani de singurătate


« Gasesc ca afisarea patriotismului este indecenta. Un om care simte dragoste pentru tara, un om care este decis ca in interesul tarii sa-si sacrifice propria existenta nu are voie sa se bata pe piept cu sentimentul acesta. » (Corneliu Coposu; sursa – aici)

Corneliu Coposu la Versoix mai 1990 (3), ©Casa Majestatii Sale Regelui(sursa foto – aici)

Aş vrea să mai văd măcar o dată un om politic român care să nu ceară nimic pentru sine, să-i fie de de ajuns posibiliatea de a servi România…

Aş vrea să mai văd măcar o dată un om politic român care să spună senin că ar da încă o dată zeci de ani din viaţă pentru a-şi afirma credinţa în România…

Aş vrea să mai văd măcar o dată un om politic român care să fie ferm şi moral şi în acelaşi timp capabil să unească…

Dacă asta nu se va întâmpla, nu Corneliu Coposu va fi trăit degeaba. Noi vom fi trăit degeaba.

Oameni care iubesc România


Una peste alta, a fost o experienţa absolut minunată. Îmi vor ramane în amintire şi puiul de piţigoi stătea pe cărarea de alergare şi pe care l-am evitat în ultima secundă, după care l-am aşezat la loc ferit, în iarbă. Şi startul solemn dat în prezenţa Alteţei Sale Regale Principele Nicolae. Şi traseul minunat de alergare, de-a lungul bulevardului Kisseleff şi pe lângă lacul Herăstrău. Şi blândeţea privirii Principesei Margareta, la festivitatea de premiere. Şi sentimentul că ţara asta merită oameni demni la conducerea ei, oameni care să o iubească şi sa o respecte nu din vorbe, ci din fapte, aşa cum o fac de atâta timp membrii Casei Regale a României.

Am citit şi recitit de ieri până azi acest comentariu al Ramonei, în care descrie participarea ei la 10 Mai (l-am şi postat integral pe celălalt blog – Regatul României; tot acolo am început o nouă serie Paşoptiştii, Dumnezeu şi trei mari regi). Mi-a reînnoit speranţa că ţara asta nu va pieri. Cel puţin atâta timp cât vor trăi oameni care pot să îi vadă chipul frumos, care pot să o iubească.