Cuvinte şi acţiuni vindecătoare


Centrul Medical Bellanima a creat o noua posibilitate de interactiune printr-un atelier de educatie pentru sanatate numit “Recunoaste depresia si fii o parte a solutiei”.

Atelierul este gandit sa vina in sprijinul persoanelor care sufera de depresie, membrilor familiilor persoanelor cu depresie si persoanelor care au tulburari legate de stres (insomnie, nervozitate, oboseala cronica), pe parcursul a 4 sesiuni cu durata de 120 minute fiecare, in grupuri de cate 10 persoane.

Sesiunile sunt structurate astfel incat sa permita un grad crescut de interactivitate si raspunsuri personalizate.

Cursul va fi sustinut de catre o echipa completa formata din: Dan Ghenea, medic psihiatru, Radu Botezat-Antonescu, psiholog clinician si Beatrice Popescu, psihoterapeut.

Temele celor 4 sesiuni vor fi:

  • Cum recunosc depresia?
  • Ce trebuie sa stiu despre tratamentul depresiei?
  • Cum pot obtine ajutor in depresie?
  • Cum pot preveni depresia?

Nu exista pastile ale fericirii, nu exista vaccinuri contra dezamagirii, dar exista cuvinte si actiuni vindecatoare.

Pentru informatii suplimentare accesati http://www.bellanima.ro/#!atelier-despre-depresie/cs4o

Pentru înscrieri: contact@bellanima.ro

Opresori (psihopaţi) şi oprimaţi (depre­sivi)


Dacă socoţi societatea ca o fracţie, atunci o să observi la mijloc un strat subţire, care e al oamenilor normali. Crucea normalilor e că sunt foarte puţini, au devenit o minoritate fragilă, din care se tot desprind în sus şi în jos. Cei de sub acest strat, de dedesubt, sunt depresivii. Aproape o treime din populaţie suferă într-o formă sau alta de depresie. Însă nu pentru ei mă îngrijorez eu, ci pentru cei de deasupra stratului fin al normalităţii, pentru psihopaţi, care au ocupat toate posturile-cheie în ţară. De aia nu avem sănătate mentală în ţara asta, că populaţia se împarte în mare mă­sură între opresori (psihopaţi) şi oprimaţi (depre­sivi). Ăsta e un adevărat război social, dar cine recu­noaşte?

Orice ar fi, chiar dacă ar face zece Alzheimere, voi preţui întotdeauna omul ca pe un copil al lui Dumne­zeu.

O societate care nu permite dezvoltarea persoanei e o societate slabă. Când personalitatea nu poate înflori, când e traumatizată, apar bolile psihice şi intervine ratarea. Ratarea e punctul în jurul căruia se învârte totul. E discrepanţa între ceea ce am putea deveni şi ceea ce ajungem să devenim în societatea de azi.

Ce mai înseamnă azi normalitatea, când totul e permis, totul e normal, anormal e să arăţi tu cu dege­tul?

Mai ales în mediul psihiatric, lumea e plină de prejudecăţi. Cum adică divinitate? Istoria umanităţii a depăşit faza mi­tică. Acum e supremaţia omului! Dar credinţa e o for­ţă extraordinară, care te înalţă. Ce l-a ţinut pe Brân­coveanu să nu cedeze, dacă nu credinţa? Dar nu mă pu­neţi să vorbesc despre asta. Lucrurile mari nu tre­buie rostite toată ziua bună ziua, că-şi pierd înţele­sul.

Sunt totuşi un tip care a trăit 45 de ani în so­cialism. Eu preţuiesc libertatea. M-ar îngrozi, ca sub diverse măşti, să o pierdem din nou. Oricâtă mi­zerie ar fi, oricâtă ratare, oricâtă inferioritate, cât timp vom fi liberi, merită să trăim.

(Profesorul Romila, interviu pentru Formula As; sursa aici)