Mâine (0)


Cand m-am trezit, se facea ca era maine. De fapt, nu prea stiam precis cum sa-i zic. Era ca si cum as fi ajuns inaintea tuturor in ziua care incepea dupa noaptea pe care n-o dormisem. Sau poate ca tocmai dormeam si asta era unul dintre acele vise mai reci decat o dimineata limpede de iarna?

Si totusi… Toate lucrurile tocmai se intamplasera. Imi aminteam vag ca deja imi bausem cafeaua de maine dimineata. De fapt, imi aminteam ca voi spune “O cafea ar fi minunata, multumesc”. Minunata? Ce vrea sa spuna oare cuvantul asta? Cum se potriveste el cu o ceasca goala si cu ideea, care se va fi racit deja, ca da, sigur, ceea ce voi bea din aceasta ceasca a fost cafea?

Nu-mi era clar ce erau toate aceste nume din mintea mea – Francisca, Luiz, Alienor, Igor, Frederica… Stiam precis ce va spune fiecare, mai bine zis rasunau in mintea mea cuvintele pe care ei nu le spusesera inca, pentru bunul si simplul motiv ca erau cu totii inca in ziua de ieri. Doar eu ajunsesem in ziua de maine…

Ieri… Adesea imi spusesem ca imi va fi intotdeauna foarte greu sa inteleg timpul trecut.. Perfect simplu, perfect compus, mai mult ca perfect, imperfect – atatea timpuri despre lucruri despre care va fi intotdeauna greu de spus daca se intamplara, daca s-au intamplat ieri sau alaltaieri, daca se intamplasera inainte sa fi venit un viitor in trecut, daca se intamplau din cand in cand in trecuturi imprecis amestecate…

Maine parea insa un loc in care aceste patru fluvii ale trecutului se uneau nascandu-se… Si intrebarea era: cum va fi ziua de ieri?

(va urma)

Realism halucinator al juriului Nobel


Premiul Nobel  pentru Literatură  a fost acordat scriitorului chinez Mo Yan, « care uneste cu un realism halucinator povesti populare, istorie si contemporaneitate ».

Numele autorului inseamna « Nu vorbi ». Cam asta ii reproseaza disidentii chinezi: ca a tacut si tace in legatura cu reprimarea libertatii de opinie in China.

E interesant ca romanul sau cel mai tradus – Sâni mari şi şolduri late – a fost retras din circulatie in China la scurt timp de la publicare, iar autorul a fost obligat sa isi faca autocritica in fata partidului. Mie mi se pare ca a fost o tactica pentru a-l promova « la export ».

Secretarul Permanent al Academiei Regale Suedeze a spus ca a fost o « decizie usoara »! Si a continuat: “Unul dintre lucrurile speciale in legatura cu laureatul din acest an este faptul ca descrie – din interior – o lume la care cei mai multi dintre noi nu au acces ».

Cum stii daca o lume la care nu ai acces e reală sau halucinată? Dar daca decizia a fost « usoara », inclin sa cred ca membrii juriului au actionat sub impresia unei halucinatii. Doar in vis si in delir deciziile par evidente.

Restul e politică.

Hexagonul normalităţii


S-ar putea ca schizofrenia să nu fie o (singură) boală. De-a lungul ultimului secol am înghesuit în acest diagnostic toate antitezele normalităţii ideale. Daca ar fi să desenez geometric domeniul normalităţii, figura rezultată ar fi un hexagon. Între laturile acestui hexagon (fragile linii Maginot, de altfel) mintea mea îşi mentine forma atunci când:

  • Fac diferenţa între real şi imaginar;
  • Ţin anxietatea sub control;
  • Am reacţii emotionale adecvate;
  • Dau un sens experienţelor proprii;
  • Am o imagine de sine stabilă;
  • Stabilesc şi menţin relaţii cu ceilalţi.