La Mulţi Ani, România!


10014Nu e vorba despre trecut. E vorba despre viitor.

Cei care îşi zic republicani spun că noi, regaliştii, vrem să ne întoarcem într-un trecut idealizat.

Nu e vorba despre trecut. E vorba despre viitor. Ce viitor are republica?

Domnilor republicani, ce îmi propuneţi pentru următorii douăzeci de ani? Credeţi că are un viitor România?

Nu e vorba despre trecut. E vorba despre viitor. Haideţi să vorbim serios despre viitor.

 

24 de zile in Balcani (14): Calamari excelenti si tântari insistenti


DSCF1830Citesc in Večernje novosti (Stirile de seară) că “depozitul [bancar] al maresalului Tito ascunde bijuterii ale familiei Karagheorghevici [familia regala a Serbiei si a Iugoslaviei]“(am scris mai mult despre asta aici).

Imi dau seama ca Iugoslavia a fost afectata de comunism cam in acelasi fel ca România, desi noua ni se parea, in anii 80, ca ar fi mai aproape de Vest decat celelalte tari socialiste.

Aflu, cu oarecare surprindere, ca in Serbia regalistii sunt deja majoritari (mai mult despre asta – aici). Si probabil ca nu se vor opri la jumatatea drumului, ca aici, in Muntenegru (vezi postarea intitulata Boala presedintilor).

Seara mancam la un restaurant cu specific pescaresc. Optam toti pentru calamari, gatiti in diverse feluri. Calamarii la gratar cu sos de usturoi se dovedesc din nou regii bucatariei locale. Tântarii locului au o tactica perfida de a musca pe sub masa si castiga cateva batalii, insuficient pentru a ne impiedica sa ne simtim din ce in ce mai bine. Cand trecem podul peste Port Milena, fiecare râde sau cânta.

Tristă recapitulare (III)


1000lei1998ua1 decembrie 1998 – Este emisa o moneda aniversara « Semper Unitis ». Moneda este din aur, cantareste 31 de grame si are valoarea nominala de 1000 de lei. Moneda de 1000 de lei aflata in circulatie este mult mai usoara (2g, de aluminiu) si poate cumpara un sfert de covrig. Daca Regele Ferdinand ar fi batut in 1918 o moneda de aur  de 1000 de lei la valoarea de schimb reala, aceasta ar fi cantarit 100 de grame! Fiti linistiti, pe avers nu apare decat un vultur chel, fara coroana, cu un cioc deschis pe jumatate, probabil a mirare in fata sumei fara noima scrisa cu litere de aur pe fond de doliu!

1 decembrie 1999 – « Sper ca multi romani vor medita – si este momentul sa o faca – la ceea ce s-a intamplat astazi. Nu este prima data. Dupa ce romanii, cu mare demnitate, si-au cucerit singuri eliberarea de sub o dictatura cumplita si au realizat acea extraordinara unitate in zilele de 21-22 decembrie 1989, la numai un an de zile, in 1990, Alba Iulia, simbolul unitatii romanesti, a fost, ca si astazi, teatrul unor contestari violente si rusinoase. » Presedintele care ar fi trebuit sa fie ultimul era primul care ar fi trebuit sa mediteze. Era anul luptelor de la Costesti intre poporul mineresc si jandarmii unui stat care nu mai avea nimic de aparat. Dar ca sa nu fie timp de gandire, televiziunea cu cea mai mare audienta si-a serbat ziua cu ritmuri mai vesele decat « Desteapta-te, române! ».

1 decembrie 2000 – Ziua Nationala cade intre cele doua tururi de scrutin ale alegerilor prezidentiale. Nici o sansa la unitate. In turul al doilea se confrunta Ion Iliescu si Corneliu Vadim Tudor. Presedintele Constantinescu tine un discurs sumbru la Cotroceni, pe care il incheie cu « Dumnezeu sa ocroteasca poporul roman. Traiasca Romania! » Debila calchiere dupa « God bless America! », cand ar fi trebuit sa puna la loc pe stema deviza « Nihil sine Deo » si coroana pe fruntea României. 

1 decembrie 2001 – Programul Presedintelui României, domnul Ion Iliescu, pentru ziua de sâmbata, 1 decembrie 2001: ora 9.00 – Depunere de coroane de flori la « Mormântul Ostasului Necunoscut » cu prilejul sarbatoririi Zilei Nationale a Românieiora 10.00 – Depunere de coroane de flori la « Arcul deTriumf » cu prilejul sarbatoririi Zilei Nationale a României ora 12.00 – Participare la Te-Deum de Ziua Nationale a României. Deci sarbatorim cu coroane de flori si mergem la Te Deum ca liber cugetatori!

Republica Minciunii şi Regatul României


„Deşi mulţi cred că a nu fi lăsat să intri înapoi în ţara ta este mai uşor de suportat decât a nu fi lăsat să pleci, aceasta nu este adevărat. Sentimentul de lipsă de putere şi de libertate este asociat ambelor situaţii.” (Mihai I al României)

Mai putin de 1000 de persoane si-au impartit o republica a minciunii. Tot cam atatia membri avea partidul comunist atunci cand i s-a dat in exploatare republica zisa populara, de fapt o gubernie sovietica.

Republica de azi nu este, desigur, sovietica. Are insa in comun cu ideologia comunista un dispret profund fata de adevar. Fata de acel adevar mic, umil, de zi cu zi, care iese la iveala, socratic, din exprimarea libera a opiniilor.

Adevarul ne face liberi. Si libertatea e prima conditie pentru a gasi o farama mai mare din Adevar.

In 1947, 1000 de oameni au inchis portile de iesire din România. In 2012 tot cam atatia oameni se straduiesc sa tina inchise usile de intrare spre o Românie mai adevarata. Ca sa traim intr-un limb al minciunii, inca denumit conventional România.

Se vantura  minciuni in legatura cu orice si se tace in legatura cu un singur lucru: ca România are un rege legitim, care se intampla sa fie un exemplu de moralitate, curaj si uitare de sine atunci cand vine vorba de ţara sa. Tara care poate redeveni si a noastra daca vom denunta conventia mincinoasa a celor 1000.

Despre Rege


« Dacă veţi fi de acord […] că o ţară poate avea şi o altă vocaţie decât cea de băcănie en gros, […] ajungem să ne întrebăm ce chip ar avea un Stat care s-ar dori în primul rând umanist. […] Ar avea chip de om. » (Vladimir Volkoff – Despre Rege)

« Un om sincer, dar niciodată cinic, în ciuda a ceea ce a suferit, cu mâini pricepute, ureche muzicală, binecuvântat cu un curaj fizic şi moral persistent şi cu o adâncă credinţă. Faţa sa arată uneori unul dintre cele mai calde zâmbete pe care le-am cunoscut » (Ivor Porter, aviator american în al doilea Război Mondial, despre Regele Mihai).

Portretul Regelui, la toate vârstele. Portretul României la maturitate.

Ivor Porter l-a  întâlnit prima dată pe Regele Mihai  în după-amiaza zilei de 23 august 1944 şi a fost frapat de faptul că regele,  într-un moment atât de dramatic, s-a gândit să ordone în mod specific eliberarea a trei paraşutisti americani, pe care  îi considera a fi  în pericol  în acele momente. Deşi, în mod obiectiv, regele însuşi era în cel mai mare pericol. 

Sinceritate, curaj fizic şi moral, zâmbet cald – cum ar fi ca România să fie reprezentată de aceste trăsături regale?

Puteti citi mai mult despre 23 august si Regele Mihai pe dcnews.