Cele patru Românii ale Regelui Mihai


4rom

A devenit Rege al României Mari la 20 iulie 1927.

Detronat de tatăl său trei ani mai târziu, redevine rege în 1940, când primeşte o ţară văduvită de 24 dintre cele 71 de judeţe pe care i le lăsase bunicul său, Ferdinand Întregitorul.

La 23 august 1944, mai exista administratie română pe mai puţin de jumătate din teritoriul României Mari. Nu numai că pierdusem din nou Basarabia (şi nu recuperasem nordul Transilvaniei) dar mai mult de jumătate din Moldova de dincoace de Prut era sub administratie sovietică.

Care erau perspectivele? In Maramureş erau gata planurile pentru alipirea la Ucraina Sovietică, Transilvania urma să devină republică sovietică, Tito cerea permisiunea lui Stalin să “elibereze” Banatul cu armata iugoslavă de partizani. In Suceava si Botoşani se introdusese deja administraţia civilă sovietică, ceea ce indica limpede că urma “unirea”  întregii Moldove sub puterea sovietică.

Aceasta era ce-a de-a treia Românie a Regelui Mihai. Una pe cale de diparitie.

Regele s-a dovedit lucid şi curajos şi a reuşit să ne lase o Românie mai mare decât cea pe care o primise.

God Save the Queen!


Regina Elisabeta a II-a împlineşte 89 de ani. God Save the Queen!

Regele Mihai este văr de gradul III  cu Regina Elisabeta. S-au întâlnit prima dată în 1937, când Marele Voevod Mihai (la 16 ani) a reprezentat Casa Regală a României la încoronarea Regelui George al VI-lea. Pe atunci Elisabeta avea 11 ani, iar Mihai i-a oferit în dar o păpuşă.

Principesa Moştenitoare Margareta şi Prinţul de Wales au fost tovarăşi de joacă în copilărie – se jucau de-a cowboy-ii şi indienii! Sunt veri de-al doilea, deoarece Regele Mihai şi Ducele de Edinburgh (născut Filip de Grecia), tatăl prinţului Charles, sunt veri primari şi au petrecut vacanţe împreună în copilărie, în timpul primei domnii a Regelui Mihai (ei se jucau de-a ciobanii!).

[Să ne îndreptăm cu toții gândul către Rege]


Klaus Iohannis, azi, 30 decembrie:

« Cu 67 de ani în urmă, pe 30 decembrie, Regele Mihai era forțat de comuniști și aliații lor să abdice, sub amenințarea armelor. Dacă astăzi, după multe decenii de la acel eveniment, Majestatea Sa este privit cu atâta respect și admirație de către poporul Său, acesta este un câștig cert al societății românești a ultimilor 25 de ani. Așadar, vă îndemn, astăzi, să ne îndreptăm cu toții gândul către Rege, care rămâne, pentru noi toți, un model de demnitate și dăruire »

 10mCuvintele sunt OK. Aş vrea să fie urmate de fapte. Cel puţin două acte, pe care preşedintele le poate iniţia:

1. Repunerea Coroanei de Oţel pe stemă

2. Declararea zilei de 10 Mai ca sărbătoare naţională.

La moartea Regelui Ferdinand I (20 iulie 1927)


Si tot pe 20 iulie 1927 a început cea mai lungă domnie din istoria lumii http://carolinafedra.wordpress.com/2014/07/20/cea-mai-lunga-domnie/

tudorvisanmiu

Plâng ostaşii faptelor “cruciuliţei albastre”; plâng cei 260 de copii al Măriei Tale. În sufletul lor dimineaţa de Sf. Ilie a înmuiat oţelul faptelor şi, pe obrajii sărutaţi de Măria Ta, au început să se furişeze astăzi lacrimi.

Ai încredere în fii ţării. Au trecut treisprezece ani de veghe, de muncă  fără răgaz, de sacrificii. Lasă grijile, lasă truda – eşti obosit – dormi, Măria Ta. 

Acolo sus, cavalerii plecaţi înainte Măriei Tale îţi vor ieşi în cale. Te va primi înţeleptul regel Carol, cu Marele Mihai şi mult chinuitul în trecerea lui prin această lume Avram Iancu…. 

Şi cei care au muncit în această ţară te vor fi primit ca regele muncii, şi cei care au suferit ca Regele suferinţei, iar cei care au birut, ca pe un biruitor ce s-a biruit pe el însuşi. 

Căci dacă n-ai fi fost rege, Măria Ta, te făcea fapta rege. 

Voir l’article original 59 mots de plus

4 secunde de adevăr


Azi nu e Ziua Tricolorului. Vedeti de ce aici

Contra republicii minciunii: Regatul României

Adună-ți, rege, oștile și du-le
La biruință-așa cum le-ai mai dus!

(Şt. O. Iosif – La arme!)

Exista 4 secunde  in acest clip (secundele 5, 6, 7 si 8) in care se poate vedea ca toate drapelele care au fost pe un camp de batalie (si s-au intors victorioase), poarta stema regala si au, in colturi, o cifra regala (in imagini se vede distinct cifra regelui Ferdinand – doua litere F ronde, spate in spate, unite in partea inferioara).

Fiecare dintre cei trei regi ai României si-a avut partea sa in calitate de cap al ostirii: Carol I a comandat armata care a castigat independenta, Ferdinand I pe cea care a intregit tara, iar Mihai I, in cel mai tragic moment al istoriei noastre, a reusit totusi sa faca armata sa-l urmeze fara sovaire si sa reintregeasca  Ardealul.

Cum ai putea sa treci pe sub Arcul de Triumf

Voir l’article original 38 mots de plus

100 de ani de singurătate


« Gasesc ca afisarea patriotismului este indecenta. Un om care simte dragoste pentru tara, un om care este decis ca in interesul tarii sa-si sacrifice propria existenta nu are voie sa se bata pe piept cu sentimentul acesta. » (Corneliu Coposu; sursa – aici)

Corneliu Coposu la Versoix mai 1990 (3), ©Casa Majestatii Sale Regelui(sursa foto – aici)

Aş vrea să mai văd măcar o dată un om politic român care să nu ceară nimic pentru sine, să-i fie de de ajuns posibiliatea de a servi România…

Aş vrea să mai văd măcar o dată un om politic român care să spună senin că ar da încă o dată zeci de ani din viaţă pentru a-şi afirma credinţa în România…

Aş vrea să mai văd măcar o dată un om politic român care să fie ferm şi moral şi în acelaşi timp capabil să unească…

Dacă asta nu se va întâmpla, nu Corneliu Coposu va fi trăit degeaba. Noi vom fi trăit degeaba.

La Mulţi Ani, România!


10014Nu e vorba despre trecut. E vorba despre viitor.

Cei care îşi zic republicani spun că noi, regaliştii, vrem să ne întoarcem într-un trecut idealizat.

Nu e vorba despre trecut. E vorba despre viitor. Ce viitor are republica?

Domnilor republicani, ce îmi propuneţi pentru următorii douăzeci de ani? Credeţi că are un viitor România?

Nu e vorba despre trecut. E vorba despre viitor. Haideţi să vorbim serios despre viitor.

 

Coşmar


Imaginaţi-vă cum ar fi să nu fim în NATO azi, in timpul triplului război din Ucraina (între Rusia şi Ucraina, între rusofonii din Ucraina de Est şi armata ucrainiană, între naţionaliştii ucrainieni şi celelalte naţionalităţi din Ucraina, a doua minoritate din această ţară fiind chiar cea română).

Ceea ce e halucinant e să vezi că impostorii din fruntea bucatelor nu mai fac nici măcar efortul imposturii. Adică nu mai fac absolut niciun efort nici macar să pară responsabili. Toată energia lor e canalizată spre a distruge orice credibilitate a statului român.

Culmea e că îşi permit să fie iresponsabili cu scuza că oricum ne apără NATO.

Am trecut în revistă azi cronologia intrării noastre în NATO. Şi am constatat că la Madrid, în 1997, am prins in extremis o nominalizare pentru un eventual al doilea val de lărgire a NATO, graţie generozităţii Regelui Mihai, care a acceptat sa fie avocatul pro bono al României; iar la Praga, în 2002, guvernul social-democrat a tras cu ochiul la vecinii bulgari, la care ţarul Simeon al II-lea devenise prim-ministru, şi l-a rugat din nou pe Regele Mihai să facă un turneu în 8 ţări NATO. România a primit invitaţia de aderare, iar regele a avut o contribuţie importantă, poate decisivă.

Regele Simeon  a primit Emblema de Onoare a armatei române in 2012, la 10 ani de la summitul de la Praga, la împlinirea vârstei de 75 de ani. Dacă este limpede meritul Regelui Simeon în aderarea României la NATO, e clar şi că Regele Mihai şi regalul prim-ministru bulgar au format un tandem foarte eficient, care a dat credibilitate cererii de aderare a acestor două ţări balcanice.

Iar cei care au primit acest cadou regal îşi bat joc de această credibilitate.

Regele si facut datoria şi şi-a pus ţara la adapost sub umbrela NATO. Ţara lui. Mai e şi ţara noastră? Sau o lăsăm în continuare pe mâna iresponsabililor?

O alternativă ar fi monarhie-constitutionala-in-7-pasi

 

Monarhia uneşte România


Ar fi necinstit să va spun că nu m-am temut deloc. M-am temut că vântul şi frigul vor fi duşmani redutabili pentru marşul regal de azi. Dar la fel de sincer va spun că m-am temut doar un pic. Pentru că, am mai spus-o şi o repet, monarhiştii sunt oameni care cred în cauza lor şi au dovedit că nimeni si nimic nu îi mai poate intimida.

A fost frumos. A fost impresionant – s-a văzut in ochii puţinilor trecători aflati pe stradă azi. Trebuie să vă spun asta: au fost mai multi manifestanti decat trecatori azi. Aşa că nu mă îndoiesc: dacă se pune chiar şi mâine problema unui referendum,  prea putin republicani vor iesi din case. Intr-o zi cu soare vor pierde la un scor decent; într-o zi cu vânt rece vor pierde la scor.

O lozincă de succes a fost azi « Monarhia uneşte România! ». Ştiţi vreo altă instituţie care poate face asta pentru o ţară aflată în război rece cu ea însăşi de aproape un sfert de veac?