Fericirea e din familia întâmplării


Citite azi în România literară:

1. « Să fii fericit înseamnă să fii norocos (în engleză happines are aceeaşi rădăcină ca to happen sau perhaps). »

(M-am plictisit de cărţi despre oameni  obişnuiţi – interviu cu James Meek)

2. « Oamenii noştri politici, Martine Aubry, François Hollande etc. folosesc în discursurile lor ceea ce în franceză numim « elemente de limbaj », iar asta arată că ei nu gândesc de fapt, nu pun lucrurile sub semnul întrebării; echipa lor de PR şi comunicare le oferă o listă de cuvinte, aceste « elemente de limbaj » – ce seamănă, într-adevăr cu clişeele ori cu limba de lemn -, care sunt atât de consensuale încât mulţumesc pe toată lumea şi-l scutesc pe vorbitor de efortul de a gândi »

(Mă consider o pesimistă energică – interviu cu Julia Kristeva)

3. »Dar mormântul gol de la Hurezi/ Ţine ceru-n ţară de călcâie »

(Imnul lui Constantin Brâncoveanu de Ioan Alexandru, citat de Ion Pop în Brâncovenii în « imnele » lui Ioan Alexandru)

4. « 23 martie 1982, Craiova

L-am întâlnit, pe strada din spatele Comitetului Judeţean, pe Marin Sorescu. Era, ca niciodată la Craiova, singur. Păşea cam « în dorul lelii » şi părea abătut.

Când şi-a lăsat să-i fie strânsă mâna chircită, ca o frunză uscată, am văzut că era tulburat, de nu cumva speriat.

În felul lui bâlbâit şi nehotărât, care enervează pe mulţi, nu şi pe mine – fiindcă ştiu că e semnul geniului poetic – mi s-a plâns de ce păţise la Teatrul din Craiova cu piesa Există nervi.

O dată sau de două ori s-a uitat în spate, în timp ce încerca cu poticneli, interjecţii şi începuturi timide de înjurături să exprime o uimire furioasă.[…] E furios pe cei care ieri îl elogiau abuziv, în stilul jegos, oltenesc, şi care azi, la vizionare l-au înfierat cu sete: primarul, primul-secretar, secretarul cu propaganda, un anume Marinescu, activist şi profesor, câţiva haidamaci gălăgioşi şi vehemenţi din grupul de « tovarăşi muncitori ».

Cineva din Bucureşti îi şoptise că pe adresa Ministerului Culturii fusese expediată o scrisoare indignată, un denunţ oficial, redactat de însuşi securistul teatrului, temutul tovarăş Vâlceanu. Era semnată « un soldat al partidului ».

24 ianuarie 2011

Dacă ar fi avut tăria să se lase, ca să ne exprimăm în spiritul lui, un pic crucificat sau « trecut prin ţepi », şi dacă s-ar fi auzit că un scriitor de talia lui e hăituit de autorităţi, dacă ar fi devenit un caz internaţionalizat şi un subiect de presă, numele lui Sorescu ar fi contat astăzi în lume. Şi cine ştie dacă nu s-ar fi împlinit visul nobeliar al scriitorilor români.

Nu avea însă stofă de martir, nici cine ştie ce vigoare psihică, deoarece biruinţele, prestigiul câştigat în timp, locul validat în istoria literaturii române, îl făcuseră dependent de ovaţii. S-a simţit uşurat şi fericit când Păunescu, mobilizat de câţiva scriitori prieteni, a pus o vorbă bună unde trebuia, scoţându-l dintr-o situaţie care părea, doar părea, teribilă. Lăsându-se « salvat » de Păunescu şi de partid, şi-a pierdut aplombul, a devenit un ins de plastilină şi aşa a rămas până la sfârşitul regimului, mulţumit că scăpase uşor. La doar două luni de la apogeul dramei, era în drum spre Festivalul de poezie din Mexic. Îşi relua astfel călătoria spre glorie, fără să realizeze că momentul în care i se făcuse acel bine îl despărţise de o mare şansă. »

(Eugen Negrici – Însemnări)

La Brâncoveanu şi Există nervi voi reveni.

Caut republicani


Jandarmeria a anuntat ca la marsul pentru monarhie din 10 noiembrie au participat circa 700 de persoane. Mediafax propune 1000 de persoane. Ambele cifre sunt mult prea mici. Intre Arcul de Triumf si Piateta Regelui era o coloana compacta de manifestanti. Adica pe aproximativ 800 de metri. Asta ar insemna cel putin 3000 de persoane.

Dar sa zicem ca au fost 700. Vreau sa vad si eu 700 de persoane care sa strige « Traiasca Republica! ». Din proprie initiativa, cu flori si steaguri tricolore si avand credinta ca fac un lucru bun, frumos si adevarat.

Unii ar spune ca asta e o provocare irationala si ca adevarul nu are nevoie sa fie strigat. Fie. Sa fim deci rationali. Caut republicani care sa-mi explice rational care sunt institutiile veritabil republicane din aceasta tara si in ce fel sunt mai bune decat cele pe care Romania le-a avut sau le-ar putea avea sub monarhia constitutionala.

Caut republicani. Pentru ca marele paradox e ca suntem o republica foarte saraca in republicani.

[Minciuna produce haos]


« Minciuna produce haos, inselarea asteptarilor produce neliniste. […] Monarhia e o garantie a continuitatii. Partidele isi schimba liderii, guvernele trec, noi ramanem. Un popor are nevoie de constanta, de continuitate. Regele nu are complexul puterii, nu e obsedat de putere ca un om politic. »

Asta spunea Regele Mihai acum 23 de ani… Daca vreti sa vedeti alte cateva constatari lucide si predictii care s-au adeverit intre timp, cititi postarea doamnei Monika Lungu, Nu s-a facut procesul comunismului, dar e acuzata monarhia (aici).

Daca vreti sa detaliem bolile republicii minciunii, intrati si comentati aici. Altminteri, puteti urca, impreuna cu autointitulatul « sef al statului », pe fregata « Regele Ferdinand ».  Eu zic sa luati inainte pastile contra varsaturilor (cauzate de răul de mare, desigur!).

Spune ce crezi, fă ceea ce spui


Va puteti exprima opinia referitoare la revizuirea Constitutiei aici:

http://forumconstitutional2013.ro/propuneri-de-revizuire-a-constitutiei/

Poate ca astfel ii vom trezi pe acesti politicieni care nu vor sa puna pe agenda problema monarhiei constitutionale in Romania, ascunzandu-se dupa acest caraghios, absurd si rusinos articol 152 din constitutia din 2003.

Daca nu se trezesc, e suficient sa spunem NU la referendumul constitutional.

Parlamentarii au propus deja scaderea pragului de prezenta la referendum la 30% din populatia cu drept de vot. Si cred ca prezenta chiar nu va depasi prea mult acest prag – vor fi la urne ceva mai mult de 5 milioane de cetateni.

Monarhisti suntem cel putin 3 milioane – oricat au vrut unele sondaje sa coboare sub aceasta cifra, nu s-a putut. Daca 85% dintre noi ajung sa voteze, vom obtine victoria decisiva. Pentru ca dupa aceea se va vedea ca republica nu mai poate mobiliza oameni cu convingeri, ci se taraste inertial.

E suficient sa spunem cu voce tare ca republica e doar o carcasa goala. Spune ce crezi si fă ce spui!

O nouă constitutie republicană nu va trece


As spune chiar mai mult:  un referendum pentru revenirea la monarhie constitutionala poate fi castigat chiar in aceasta toamna. Pe ce ma bazez? Voi lucra chiar cu materialul clientului: un recent sondaj care ar vrea sa demonstreze ca monarhia constitutionala este a doua optiune a cetatenilor acesteisond tari.

Cheia in care interpretez eu lucrurile? Determinarea cu care monarhistii isi vor sustine la vot optiunea.

In conditille actuale, nu cred ca mai mult de 40%  dintre cei care spun ca sunt pentru prezidentialism vor veni la urne sa apere minunata republica prezidentiala, cotata in acest sondaj (de saptamana trecuta) la 35, 3 %. E suficient ca 85 % dintre cei care sustin monarhia constitutionala sa vina la vot si ordinea se va inversa. Si vor veni.

Oricum, chiar si dupa datele acestui sondaj, o constitutie republicana revizuita are sanse minime sa treaca de referendumul de confirmare.

Buzduganul lui Ceausescu


Coat_of_arms_of_Romania.svgbfIarasi vorbim despre acest vultur chel. Cei care l-au desenat spun ca tine in gheare sabia lui Stefan cel Mare si buzduganul lui Mihai Viteazul.

Numai cei care pun in cartile de istorie poze din filmele lui Sergiu Nicolaescu pot crede ca obiectul din asa-zisa stema a României este un buzdugan. (Iar daca s-ar uita cu atentie la statuia domnitorului de la Universitate, ar observa ca este reprezentat cu o secure, nu cu un buzdugan.)Ceausescu_receiving_the_presidential_sceptre_1974

Vulturul încoronat al României Mari tinea in stanga un sceptru regal. Intr-o prima varianta de stema, propusa in 1990, vulturul purta Coroana de Otel si tinea in gheara stângă buzduganul ceremonial al Regelui Ferdinand la încoronarea de la Alba-Iulia.

Coroana a căzut, iar buzduganul a capatat o forma hibrida – a pastrat spiralele mânerului, dar capul aminteste mai degraba de sceptrul primit de Nicolae Ceausescu  in ziua in care a fost « ales » presedinte al RSR, pe 28 martie 1974.

La 28 martie 1923, intr-un alt timp si intr-o alta tara, Regele Ferdinand promulga Constitutia. Daca vreti sa vedeti cat de « invechita » este, comparati articolul 25 din Constitutia din 1923, cu articolul 30 din Constitutia asa-zisei republici de azi. Ambele se refera la libertatea de exprimare.

Născut în RSR


Constitutia României e o bucată de hărtie care nu valoreaza nimic. Nu garanteaza nimanui drepturile, dimpotriva, sefii de trib o scot de la naftalina doar pentru a imagina noi moduri in care poate fi folosita pentru incalcarea grosolana a acelor drepturi.

Stiu cam ce fel de constitutie e asta, pentru ca m-am nascut in RSR. In clasa a VIII-a studiam si dadeam lucrari de control din Constitutia RSR. Stiam chiar si atunci ca nu are nici o importanta pentru viata mea. Toata lumea stia ca era o fictiune.  Nimeni nu spunea asta cu voce tare.

Constitutia din 1991 este continuatoarea directa a constitutiei RSR. La fel ilegitima si la fel de  saraca in efecte asupra vietii de zi cu zi ca si cea dinainte. De data asta votata prin referendum, dar pe baza unei minciuni.

Minciuna a fost ca pentru a o rupe cu trecutul comunist trebuia adoptata o noua constitutie. S-a indus ideea ca a vota NU la referendum inseamna a prelungi valabilitatea constitutiei RSR. De fapt,  era nevoie sa declaram nula de drept constitutia din 1948 si urmatoarele. Automat, intra in vigoare Constitutia din 1923.  Pe care puteam sa o revizuim cat doream.

Constitutia din 2003 a primit, cu greu, la referendum, numarul de voturi cerute si chiar si asa a fost nevoie sa fie bagata pe sub usa: chipurile,  era necesara pentru a adera la UE. Din cate stiu eu, Marea Britanie nu are o constitutie  si e bine mersi in UE.

Dar cel mai uluitor lucru este ca exista in aceasta « constitutie » republicana un articol care nu exista nici macar in constitutiile stalinite – cel care stabileste ca anumite prevederi (de exemplu, forma de guvernamant republicana) sunt nerevizuibile. Punct. E un motiv suficient pentru mine sa dau NU oricarei « constitutii » care va contine actualul articol 152.

M-am nascut in RSR si am fost supus, nu cetatean, al acelei tari.  De 23 de ani mi s-a spus ca sunt cetatean al unei republici numite România.

Articolul 152 imi reaminteste ca nu am aceasta optiune. Nu pot hotarî si nici macar nu pot pune in discutie, conform acestui articol, tocmai minciuna fundamentala a legitimitatii republicii. Sunt somat sa ma supun unei hotarari luate de cativa sefi de trib. Pentru ca tara sa fie in continuare RSR (Republica Securistica România).

NU. Nu voi mai fi niciodata un supus al RSR.

Moldova si Regii României


Am mai spus: inima României a fost si este Moldova. Cei trei mari regi ai nostri au inteles foarte bine asta.

cmCarol I a numit intotdeauna Iasii capitala culturala a României. Prima linie ferata care a facut conexiunea cu strainatatea a fost Bucuresti – Suceava (orasul moldav fiind pe atunci parte a provinciei austriece Bucovina), deschisa la 13 septembrie 1872. Iar in 1878, cand rusii au cerut cedarea judetelor Cahul, Bolgrad si Ismail (sudul Basarabiei, recuperat de Moldova in 1856), Carol a mobilizat armata pentru o confruntare care parea iminenta. […continuarea – aici]

fmFerdinand I a fost, pentru doua saptamani, Domn al Moldovei, pentru ca Romania libera s-a confundat in acele zile din noiembrie-decembrie 1918 cu o Moldova intreaga, asa cum nu mai fusese de pe vremea lui Alexandru cel Bun. La 27 martie venisera la Iasi, pentru a-i prezentaa regelui Ferdinand declaratia de unire, reprezentantii Republicii Democratice Moldovenesti (Basarabia), iar la 28 noiembrie fusese randul bucovinenilor sa ceara unirea cu Regatul Romaniei.[…continuarea – aici]

mmMihai I este regele care a reusit, in conditii extrem de vitrege, sa pastreze jumatate din inima moldava a României. Istoria nu se scrie cu daca, si totusi… Sa ne gandim putin: in martie 1944 Armata Rosie ocupa nordul Moldovei, iar in orasele Botosani, Dorohoi si Suceava introduce administratie militara sovietica. Ofensiva din 20-22 august duce linia frontului pana la Bârlad si Galati. Daca Antonescu reusea sa reziste cateva saptamani pe linia Focsani – Galati, probabil ca rusii, care deja introduceau, la 50 de km in spatele frontului administratie civila sovietica, ar fi indeplinit planul, vechi de 20 de ani si mereu reafirmat, al unificarii « poporului sovietic moldovenesc ».[…continuarea – aici]

Moldova e rana deschisa a neamului românesc. Ne inflamam la tot felul de pierderi imaginare, dar vorbim in soapta, nu cumva sa suparam pe cineva, despre sfasierea reala a Moldovei.

Regii Romaniei au fost intre cei mai bravi Domni ai Moldovei. Presedintilor Romaniei le e rusine cu Moldova.

……………………… continuarea – aici ………………………………..