Arte italiene: viaţa bună


Bologna, 18 august, luni pe la prânz

Poate credeţi că ştiţi ceva despre pizza. Şi eu credeam la fel. Acum stau pe terasa de la Altero (o pizzerie cu nume şi tradiţie  – dar fără fiţe! – din centrul Bolognei) şi încep să înţeleg câte ceva.

1. Pizza nu a fost concepută pentru a fi înfulecată rapid. Se mănâncă la prânz, o masă care este urmată de riposo (=odihna, echivalentul siestei iberice). Nu ai de ce să te grăbeşti.

2. Chiar dacă ar putea gusta în fiecare zi pizza, vezi cum italianul este atent la gustul, textura, aroma a ceea ce mănâncă, savurează chiar şi, sau, poate, mai ales felurile simple dar care merg la suflet. (Spun adesea oamenilor măcinaţi ce anxietăţi să trăiască mai mult în prezent, să prindă gustul a ceea ce pot face aici si acum. Azi iau o lecţie exemplară despre cum poţi face asta zilnic: acordând repectul cuvenit mesei)

pizza

3. De câte ori vi s-a pus în faţă o aşa-zisă margherita plină de ketchup? Un italian autentic vă va spune, aşa cum îmi spune, amuzat, Niccolo, că asta e o impietate: nu poţi folosi ketchup în loc de pomodori (roşii); dacă în reţeta de bază faci o asemenea înlocuire, cum să nu ajungi să tratezi pizza ca junk-food, aşa cum au făcut americanii?

4. Bun, am aflat că numai în Italia poţi mânca decent pizza. Şi asta nu numai pentru că e vorba de mai multe roşii şi mai puţin ketchup, nu doar pentru că nu orice şuncă e prosciutto şi nu orice ciuperci sunt porcini, ci şi pentru că nicăieri în altă parte nu e tratată cu atâta respect această mâncare simplă.

Am mâncat bine la Altero. Bine, în sensul că am gustat dintr-o selecţie de felii înalte de pizza, în stil bolognez. Bine, în sensul că am stat relaxaţi la masa de prânz, am mâncat pe îndelete şi savurând momentul. În fine, bine, în sensul că am luat masa între prieteni, într-o convivialitate în care italienii sunt maeştri.

 

Cuvinte şi acţiuni vindecătoare


Centrul Medical Bellanima a creat o noua posibilitate de interactiune printr-un atelier de educatie pentru sanatate numit “Recunoaste depresia si fii o parte a solutiei”.

Atelierul este gandit sa vina in sprijinul persoanelor care sufera de depresie, membrilor familiilor persoanelor cu depresie si persoanelor care au tulburari legate de stres (insomnie, nervozitate, oboseala cronica), pe parcursul a 4 sesiuni cu durata de 120 minute fiecare, in grupuri de cate 10 persoane.

Sesiunile sunt structurate astfel incat sa permita un grad crescut de interactivitate si raspunsuri personalizate.

Cursul va fi sustinut de catre o echipa completa formata din: Dan Ghenea, medic psihiatru, Radu Botezat-Antonescu, psiholog clinician si Beatrice Popescu, psihoterapeut.

Temele celor 4 sesiuni vor fi:

  • Cum recunosc depresia?
  • Ce trebuie sa stiu despre tratamentul depresiei?
  • Cum pot obtine ajutor in depresie?
  • Cum pot preveni depresia?

Nu exista pastile ale fericirii, nu exista vaccinuri contra dezamagirii, dar exista cuvinte si actiuni vindecatoare.

Pentru informatii suplimentare accesati http://www.bellanima.ro/#!atelier-despre-depresie/cs4o

Pentru înscrieri: contact@bellanima.ro

Compunere despre…


compunere… prevenirea depresiei.

Va propun sa gasim împreuna câteva idei practice de prevenire a depresiei.

Ca ajutor vom folosi aceasta plansa.

Sa facem deci  impreuna o   compunere pornind de la imagini.

Voi incepe eu.

Omul nu traieste numai cu pâine, nici doar pentru pâine. Nu esti ceea ce manânci, dar mancarea fara masura si fara alegere arata o minte fara masura si fara alegere. Si hraneste fara noima o asemenea minte. Din toate poti sa manânci, dar nu oricum si oricand…

dieta-antidepresivaMintea nu este doar creier dar are nevoie de creier. Iar creierul are nevoie de glucide pentru a funcţiona şi de lipide pentru a-şi menţine structura (creierul e în bună măsură o bulă grăsoasă!). Unul dintre efectele nocive al curelor de slăbire extreme e tocmai privarea creierului de aceste ingrediente de bază. Aproape un deceniu au fost promovate agresiv produse cu « 0% grăsimi ».

Pentru prevenirea depresiei (dar si pentru tratarea ei), alimentatia trebuie să asigure cantităţi sporite din următoarele 11 elemente: vitamina B3, vitamina B6, vitamina C, acid folic, magneziu, seleniu, zinc, acizi graşi omega-3, triptofan, tirozină, acid gama-amino-butiric (GABA).

 

   

Cap limpede şi inimă mare


Era un adevarat mentor. Şi unul cu totul deosebit prin aceea că, atunci cand ii solicitai ajutorul, îşi sufleca mânecile şi lucra cot la cot cu tine.

Nu făcea niciodată caz de erudiţia sa (reală, impresionantă!), ci o strecura uneori în discuţie, cu discreţie si cordialitate, astfel încât nu el, ci ideile interlocutorului să fie puse în valoare … (continuarea aici, în seria Admiraţii)

 

Cum bate inima!? Tica-tac


Inima noastra începe sa bata inca din viata intrauterina. Decesul este declarat când inima inceteaza sa bata. Asa încât totul începe si se sfârseste cu ea!

 Ea bate cu un ritm ce poate varia între 60-90/minut, 24 de ore din 24, 7 zile din 7 ….câte zile avem!  În mod normal, bataile inimii ar trebui sa fie ritmice/regulate.

Vârsta, starea emotionala, tipul de efort pe care il practicam pot influenta frecventa batailor inimii, respectiv ritmicitatea lor.

In viata intrauterina, adica la mama in burta, inima bate cu 140-160 batai pe minut si e normal. Copii, cam pâna intra in adolescenta (13-14 ani), au o frecventa cardiaca care poate ajunge in jurul a 100-110 batai pe minut si e normal. Pe masura ce imbatrinim, inima imbatrineste si ea, oboseste, asa incit dupa 75 de ani, si mai ales dupa 80 de ani, un ritm de 50 batai pe minut poate fi normal.

Cind alergam , dam teza la mate sau suntem indragostiti, inima noastra bate mai repede , « o simtim in git ».  In conditiile descrie anterior , inima trebuie sa pompeze mai mult/mai repede sângele si atunci ea bate mai repede.

Nu cifrele sunt importante aici, ci notiunea de “variabilitate fiziologica a pulsului”… caci nu vreau sa facem un atac de panica pentru ca inima bate cu 92 bat/min, in loc de 86 bat/min, la un adult de 40 de ani in repaus.

Toate bune si frumoase cât ea bate regulat, dar ce facem cind o ia razna?

Uneori, inima noastra, fie in repaus, fie in efort, bate neregulat. Pacientii numesc acest lucru“palpitatii”, iar noi, doctorii, ”aritmii”.

Ce ar trebui sa facem ca pacienti? Sa identificam momentele când apar, frecventa cu care apar, cât dureaza, cum dispar.

Daca ele apar rar (o data la citeva  luni), la efort mare, sau dupa un abuz de cafea sau alte stimulente de acelasi tip, daca tin putin (5-10 minute) si dispar de la sine, nu e cazul sa ne ingrijoram. Daca ele apar frecvent (in fiecare saptamina, zi), aparent neprovocate, dureaza ore si dispar doar dupa medicatie, e bine sa ne prezentam la medic.

Putem sa ne prezentam pentru un consult si un ECG la medicul de familie, care va decela eventuale modificari patologice. In cazul in care ECG–ul este normal, se recomanda un consult cardiologic si Holter ECG pentru a identifica ce sunt aceste aritmii si gradul lor de severitate. E important si consultul cardiologic?  Sigur ca da, caci trebuie identificate atit aritmiile cât si cauza care a dus la producerea lor.  Consultul cardiologic poate si sa excluda o afectiune cardiaca la persoanele la care prin investigatii relevante nu se descopera nicio modificare patologica la nivelul inimii.

Dr. Nicoleta Calomfirescu, medic cardiolog

Un interviu cu dr. Nicoleta Calomfirescu va deschide o noua rubrica pe acest blog : Un doctor cu care te poti intelege.  Va semnalez si websitul http://www.cardioconsult.ro/, unde puteti gasi informatii de incredere despre sanatatea inimii (are, de altfel, si o certificare HON).

[Singuri ca strunele lăutei]


“Umpleți-vă unul altuia cupele, dar nu beți din aceeași cupă.
Dați-vă unul altuia din pâinea voastră, dar nu mâncați din aceeași felie.
Cântați și dansați împreună și fiți bucuroși, dar fiecare dintre voi să fie singur,
Ca strunele lăutei care stau singure, deși vibrează cu aceeași muzică.”

(Khalil Gibran – Profetul)

Am publicat pe Ralix.ro articolul Cuplul poate dauna grav sanatatii?

Sănătos = normal?


ooNormal = care este în concordanță cu norma. Dar daca norma e nesănătoasă?

Mi-am amintit si de un poster-oglindă lansat in 1974 de fundatia olandeza Pandora si care avea inca mare succes in campaniile de destigmatizare a persoanelor cu probleme de sănătate mintala. Textul spune:

ai întâlnit o persoană normală?          si…, ti-a placut?

Nonpacientul englez


Dupa ce medicina bazata pe dovezi (evidence-based medicine) a dominat scena ultimului deceniu al secolului trecut si inceputul secolului XXI a venit vremea postmodernismului si in serviciile de sanatate. Royal Society of Medicine a recunoscut ca majoritatea britanicilor care au nevoie de ingrijiri de sanatate sunt nesatisfacuti de serviciile medicale. Iar cauzele principale ale nemultumirii pot fi grupate in 3 categorii:

  1. Oamenii sunt nemultumiti de  rezultatele ingrijirilor. Aici o buna parte din vina o poarta asteptarile nemasurate pe care le-a creat medicina in deceniile marilor ei victorii.
  2. Oamenii sunt nemultumiti de dezumanizarea relatiei medic-pacient, care devine , din ce in ce mai des,  o interactiune cu tehnologia.
  3. Oamenii nu mai accepta naratiunea clasica a medicinei moderne – aceea a organismului ca mecanism. Subiectul nu mai vrea sa fie obiect.

In acest context, medicina postmoderna ar pune accentele pe pluralitatea perspectivelor in ceea ce priveste rezultatele dezirabile, in ceea ce priveste relatia dintre terapeut si client si in ceea ce priveste povestea personala si subiectiva a suferintei si bolii.

Va trebui sa luam in considerare nu doar opinia medicala asupra eficientei unor tratamente, ci si perspectiva clientului asupra acceptabilitatii, costurilor si noimei acestor proceduri. Comunicarea cu persoana in suferinta va fi recunoscuta ca o abilitate clinica de baza; nimeni nu ne va mai credita ca stim ce facem daca nu vom intelege nevoile si prioritatile clientului si daca nu vom reusi sa-i comunicam aceasta intelegere. Si se va cere medicului sa participe la construirea unei povesti cu noima (pentru client) despre suferinta si vindecare.

Am descoperit, cu surprindere, si un promotor informat al medicinei postmoderne. N-as fi ghicit nici intr-o mie de ani ca persoana respectiva este un cititor avizat si intuitiv al literaturii medicale. Functia lui oficiala, aceea de patron al Royal Society of Medicine, ii cere, e adevarat, sa tina din cand in cand cate un discurs la sedintele festive, pentru care ar putea beneficia de ajutorul unor « scriitori » competenti. Dar scriitura tradeaza un diletant (in sensul pozitiv al acestui termen). In plus, Charles of Wales a sustinut aceleasi idei de 30 de ani incoace; iar in 1982, la apogeul puterii medicinei moderne, a vorbi in cadrul distinsei adunari despre medicina postmoderna era « aproape o erezie »; isi putea permite asta ca alteta regala, dar chiar si alteta sa a simtit reactia contrariata a Societatii.

« Timp de mulți ani, am pledat pentru o abordare integrată a medicinei și sănătatii. Prin medicină integrată inteleg un fel de ingrijiri care integrează cel mai bine noua tehnologie și cunoștințele actuale cu înțelepciunea antică.[…]

Importanța acestor elemente umane a devenit foarte evidenta în știința medicală contemporană. Sir Michael Marmot a demonstrat în mod convingător că starea de sănătate a angajaților este legată de măsura în care acestia se simt în măsură să își îndeplinească rolul, în funcție de propria lor judecată. Profesorul Blackburn, câstigator al Premiului Nobel pentru Medicină, a oferit dovezi indicând faptul că un nivel ridicat de stres poate duce la telomere scurtate, care sunt elemente critice care leagă cromozomii. Acest lucru, la rândul său accelerează procesul de îmbătrânire. Cu cercetari de acest fel, noi nu mai putem continua sa vedem mintea si corpul  ca entitati separate și care interacționează doar ocazional. Deoarece acestea sunt unul și același lucru. Abordarea noastră științifică și terapeutică are acum  nevoie, cu siguranta, sa avanseze într-un mod care să încurajeze și îmbrățișeze o nouă înțelegere între sperantele, perspectivele și credințele pacientului, pe de o parte, și functionarea corpului său, pe de alta parte. »  (articolul complet, aparut in J R Soc Med 2012: 105: 496–498 – aici)

Cameleonul verde de primăvară


Am decis sa adaug si verde la cele 4 culori propuse de Peter Tyrer pentru cameleonul depresiv. Cameleonului verde i-am zis de primavara pentru ca se ascunde uneori sub asa-zisa « astenie de primavara ». Depresiile pe care le-am simbolizat prin cameleonul verde sunt cele in care nu iese in evidenta tristetea patologica (=dispozitie depresiva). Am scris mai mult despre măştile depresiei în Există depresii fără tristeţe?