Mâine (2)


Un punct fix din trecut… Va exista oare acel punct fix din trecut? Stau in sala de aşteptare, dincolo de punctul de frontieră. Frontiera care ar trebui sa însemne azi, dar e întotdeauna ieri sau mâine. Sala de aşteptare în care stau azi e mâinele de ieri. E ceva impregnat cu mirosul zilei de ieri purtându-şi hainele de mâine. Uneori îmi amintesc mirosul, alteori nu. Când nu-ţi aminteşti mirosul, nu poţi lua urma trecutului…

Un punct fix din trecut… Aş fi putut fi pe aeroportul din Bloemfontein. Asigurările Fredericăi despre decolarea pe Lowfish nu rezistaseră probei timpului. Nu fusese, într-adevăr, nicio problemă legată de combustibil: vedeam pe fereastră cum evacuau mereu kerosenul, din care aveam din ce in ce mai mult. Kerosenul se scurgea în direcţia mâine, ceea ce înseamnă că avionul mergea cu vântul de ieri în faţă. Un fulger căzu drept spre pământ. Vântul se opri. Şi am simţit mirosul de portocale. Statul Liber Orange. Balonul cobora încet în mijlocul câmpiei diamantelor.