Strategii, tactici şi tehnici în războiul contra stresului rău


Dacă vrei pace, pregăteşte-te pentru război, ziceau aceşti romani uimitori, care se pricepeau bine şi la război şi la pace.

Parafrazându-i, aş putea zice: dacă vrei linişte, pregăteşte-te să gestionezi neliniştea. Şi ca în orice război, fă planul pe trei niveluri: strategii, tactici şi tehnici.

Iată câteva exemple de planificare în legătură cu un element cheie în războiul cu stresul rău (distresul): relaxarea.

A. Strategii de relaxare
– Care e ritmul fiziologic activitate-relaxare?
– Cum putem compensa abaterile de la acest ritm?
B. Tactici de relaxare
– Cum gestionez un atac de panica?
– Cum gestionez furia?
C. Tehnici de relaxare
– Sunt folositoare exercitiile de respiratie?
– Cand si cum ajuta exercitiile de meditatie?

Vreti să discutăm pe marginea acestor întrebări? Aveţi domniile voastre altele?

Cuvinte RUPTE: Impertinent


RUPTE e un acronim pentru răsturnate, uzate, părăsite, trădate, expulzate. Rupte de sensul lor originar.

« Irelevant, fără legătură cu subiectul« , acesta era sensul originar, juridic, al cuvântului (impertinens, în latină). Termenul e folosit în limbile moderne cu un sens mult diferit – « obraznic, ofensator ». Şi se pare că evoluţia cuvântului nu s-a încheiat. Tocmai am citit un editorial în Psycologies.com care lansează pe o nouă orbită cuvântul obrăznicie, adăugându-i adjectivul constructivă.

Aşadar, obrăznicie constructivă… Ce-o mai fi şi asta?

Dă autorul următoarele exemple:

  • să-ţi contrazici şeful (ooo! ce obrăznicie!)

  • a sublinia ineficienţa unei şedinţe (!)

  • a spune stop unui comportament odios (!!!)

  • a propune idei diferite (!)

Chiar e nevoie să fii obraznic pentru a propune idei diferite? Ce e obraznic şi ce e « constructiv » în necceptarea unui comportament « odios »? Înseamnă că « bunul-simţ » (cel împotriva căruia se îndreaptă de obicei obrăznicia) a ajuns în zilele noastre să tolereze « comportamente odioase ». Oamenii « de bun-simţ » nu mai ştiu să-şi apere demnitatea şi au nevoie să înveţe « obrăznicia constructivă »?

Mai dă autorul un exemplu care mă lasă perplex: spune că un tânăr angajat care pleacă vineri la 16.30 de la serviciu, după ce şi-a făcut treaba, e privit ca « impertinent » pentru că toti ceilalti angajaţi aderă la « cultura » nescrisă a companiei, care « cere » să stai până la 19. Mai e nevoie să spun că programul (scris) se termnina la 16.30?

Moş Crăciun şi încrederea în sine


rezilienta25Moş Crăciun poate fi un bun ajutor pentru părinţi atunci când vine vorba de întărirea încrederii în sine a copilului. Iar împărţirea rolurilor între Moş Crăciun şi Moş Nicolae îmi pare un truc foarte eficace în acest sens:

  • la Moş Nicolae, accentul cade pe răsplată (în termeni ericksonieni, « iubire condiţională ») – « primeşti dacă ai fost cuminte »
  • la Moş Crăciun, e vorba, în primul rând, despre dar (« iubire necondiţionată ») – primeşti pentru că « cineva acolo sus te iubeşte »

Cum funcţionează iubirea necondiţionată şi iubirea condiţională am mai scris aici.

Dietetica nervozităţii


albina cPutem sustine că munca spirituală pe care trebue o sufere astăzi un copil până la vârsta de 15, ani este cu mult mai mare decât aceea ce se cerea în timpurile vechi dela majoritatea oamenilor inteligenţi în tot decursul vieţii lor

nervAcum întrebăm: ce se întâmplă cu toţi bolnavii de nervi, unde caută ei ajutor şi ce fel de ajutor li se dă în cele mai multe cazuri?

De regulă, ei îşi cautä scăparea în vreun medicament. Dar un ajutor radical se poate gäsi numai într-o schimbare completă a modului de viaţă, într-o dietă rationalä, fizică şi spirituală. Iar nu în vreun mijloc din farmacie. Medicul însă, către care se adesează bolnavii, adeseori n-are nici timpul, nici plăcerea de a prescrie cu de-amănuntul o astfel de dietă, cu atât mai puţin ocaziunea de a supraveghea executarea ei. Pe de altă parte, cei mai mulţi bolnavi abia sunt în stare de a cuprinde întelesul adevărat al prescrierilor special, ce li s-au dat o singură dată, prin urmare nici nu le pot ţine minte. Pentru astfel de cazuri se pare o dietetică pentru bolnavi de nervi, dietetică uşor de înţeles şi acomodata diferitelor referinţe ale vieţii, ar avea un preţ nemărginit.

Urmăresc de ceva vreme cu mare curiozitate şi plăcere un blog care se cheamă Tipărituri vechi. Azi, de exemplu, am dat peste o relatare despre o altă Posadăla 1394, interesantă pentru că e vorba de unul dintre exemplele în care fiecare parte îşi dă dreptate, bunii fiind ai noştri, răii, bineînţeles, ai lor.

Dar un alt câştig de când urmăresc blogul e ca mi-a deschis gustul de a merge în bibliotecile virtuale care conţin publicaţii vechi digitalizate, căutând cel mai adesea articole despre istoria medicinei. Astfel că, tot azi, am dat şi peste un număr din Albina Carpaţilor (din 30 aprilie 1879) în care era publicat un articol intitulat Nervositatea; dintr-o notă de subsol am dedus că era o recenzie la o carte intitulată Dietetica pentru bolnavii de nervi, publicată la Viena de un anume doctor Alexandru Hirschfeld.

Ce s-a mai întâmplat cu nervozitatea în cei 135 de ani care au trecut?

  • Copiii de azi sunt supuşi până la 15 ani unui bombardament informaţional mai intens decât majoritatea profesorilor din secolul trecut în întreaga lor viaţă.
  • Majoritatea bolnavilor şi-au pierdut încrederea şi în doctori şi în medicamente, dar continuă să caute soluţii care să le rezolve rapid si radical problema.
  • Majoritatea medicilor nu au nici azi nici timpul, nici plăcerea, nici competenţa de a prescrie şi sfaturi de dietă de viaţă.
  • Majoritatea oamenilor, medici şi pacienţi laolaltă, caută în continuare reţeta sănătăţii; s-au scris deja mii de « dietetici » (fizice şi spirituale), dar « nervozitatea » nu pare să fi dat niciun pas înapoi, unii ar susţine chiar că s-a extins şi s-a adâncit.

Cuvinte RUPTE: Dietă


RUPTE e un acronim pentru răsturnate, uzate, părăsite, trădate, expulzate. Rupte de sensul lor originar.

Dietă este sinonim în dicţionarele actuale cu un regim alimentar special, recomandat pentru refacerea sau menţinerea sănătăţii. Acum câteva sute de ani însemna regim alimentar normal, sumă de obiceiuri alimentare. La romani şi la greci, de unde provine cuvântul, dietă (lat. dieta, gr. diaita) indică, mai larg, un mod de viaţă, alimentatia nefiind nici singurul, nici cel mai important element al modului de viaţă.

Est modus in rebus, ziceau latinii. E o măsură în toate. Lipsa de măsură e la originea tuturor tulburărilor, a tuturor bolilor. Aşa că o dietă, în sensul de regim alimentar sănătos ar trebui să se refere mai ales la cum şi când mâncăm. Nu există alimente sanatoase prin ele insele, doar prin justa lor folosire. După cum eliminarea altora din alimentatia tuturor doar pentru că unii fac abuz de ele ţine de prostie.

Nu suntem ceea ce mâncăm. Cum mâncăm arată cine suntem. Dieta, în sensul ei originar, înseamnă a-ţi gospodări bine viaţa, nu a muri sănătos.

Lucraţi bine sub stres? Până când?


networksUnii neuroni mor din cauza stresului. Cei mai mulţi doar  se usucă, asemenea copacilor cu frunze căzătoare iarna. De fapt, pierderea e mai serioasă decât atât: arborii neuronali îşi pierd nu doar frunzele (receptorii sinaptici), ci şi multe crengi (dendrite). Aţi auzit, probabil, zicerea « use it or lose it ». Adevărat. Dar la fel de adevărat este şi « abuse it and you’ll lose it ». Prea mult sau prea puţin stres strică.

Citius, altius, morbidius


Luata prea literal, deviza olimpica (CITIUS, ALTIUS, FORTIUS = mai repede, mai sus, mai puternic) poate duce la excese daunatoare sanatatii. Un editorial din The British Journal of Psychiatry arăta că sportul de performanta, asa cum este practicat el astazi, devine mai degraba un factor de risc pentru sanatate.

Mai multe studii au aratat un risc crescut de accidente, epuizare, moarte cardiaca subita, deficit de fier, alergii, zaharat, tulburari de alimentatie (anorexie sau bulimie), depresie.

1 din 6 sportivi si 1 din 3 sportive au o tulburare de alimentatie (anorexie sau bulimie); in medie, severitatea tulburarilor de alimentatie aparute la sportivii de performanta este mai mare decat la alte persoane afectate.

Reactiile depresive legate de esecul sportiv sau de accidentari sunt frecvente, 10-20% dintre sportivii de performanta avand simptome serioase, justificand interventia terapeutica.

Editorialul a aparut inaintea Jocurilor Olimpice de la Londra si s-a vrut a fi unsemnal de alarma asupra unei probleme foarte serioase peste care interesele comerciale uriase pun surdina de cateva decenii bune. Initiatorii miscarii olimpice au dorit (si au reusit in prima faza) sa promoveze, la nivel de masa, un stil de viata sanatos  si valorile umaniste. Amatorismul a fost un principiu esential pentru atingerea acestor obiective. Profesionalizarea sportului mai degraba descurajeaza sportul de mase, iar pe sportivi ii transforma in niste lucratori intr-un mediu hipercompetitiv, dominat mecanisme de piata.

Cursa continua sub deviza CITIUS, ALTIUS, MORBIDIUS (mai repede, mai sus, mai nesănătos). Rezultate asteptate: mai putini amatori in parcuri, mai multi oameni in fata televizorului (pentru a urmari mai multe transmisii sportive care alterneaza prezentarea de recorduri sportive nesanatoase cu reclame la produse nesanatoase).