Pastila antidepresivă (3): Shakespeare


MACBETH
How does your patient, doctor?
(Cum îi merge pacientei, doctore?)
DOCTOR Not so sick, my lord, as she is troubled with thick-coming fancies that keep her from rest.
(Nu atât de bolnava, my lord, pe cât e de tulburata de viziuni din trecut care n-o lasa sa se odihneasca)
MACBETH Cure her of that! Canst thou not minister to a mind diseased, pluck from the memory a rooted sorrow, raze out the written troubles of the brain, and with some sweet oblivious antidote cleanse the stuffed bosom of that perilous stuff which weighs upon her heart?
(Vindec-o! Nu poti sa ingrijesti o minte-mbolnavita, sa smulgi din amintire o suferinta inradacinata, sa razuiesti necazurile scrise-n creier, si cu un oarecare dulce antidot care fara sa stii lucreaza, sa cureti incarcatul suflet de aceasta materie periculoasa care apasa asupra inimii ei?)
DOCTOR Therein the patient must minister to himself.
(Pentru asta pacienta trebuie sa se ingrijeasca singura)
MACBETH
Medicine is for the dogs. I won’t have anything to do with it.
(Medicina e pentru câini. Nu vreau sa am de-a face.)
(William Shakespeare, Macbeth)

ad

Pastila antidepresivă (2): Sunătoare, lavandă, şofran


Toată lumea vrea remedii « naturale » pentru depresie. Împachetate, dacă se poate, cât mai « confortabil ». Confort însemnând să nu fie nevoie decât să le înghiţi rapid şi fără să fie nevoie să schimbi ceva în rutinele zilnice.

Aşa că au mare succes pastilele cu sunătoare, picăturile cu lavandă, drajeurile cu şofran.

adV- aş propune o reţetă ceva mai « complicată ».

Ce-ar fi să vă începeţi ziua cu un ceai de sunătoare băut privind răsăritul?

Ce-ar fi să vă luaţi o pauză de prânz în care să aveţi timp să puneţi cu propria mână un fir de şofran care să dea culoare unei mese sănătoase luată între oameni?

Ce-ar fi să luaţi două minute de lavandă privită în lumina apusului?

Şi dacă sunt prea departe câmpurile de lavandă, sunt bune şi florile din balcon. Le uzi în amurg şi iei puţin din liniştea lor.

Plus că au o lumină purpurie mai sănătoasă decât radiaţia albastră a ecranelor care îţi guvernează ziua şi îţi strică noaptea.

 

 

Dietetica nervozităţii


albina cPutem sustine că munca spirituală pe care trebue o sufere astăzi un copil până la vârsta de 15, ani este cu mult mai mare decât aceea ce se cerea în timpurile vechi dela majoritatea oamenilor inteligenţi în tot decursul vieţii lor

nervAcum întrebăm: ce se întâmplă cu toţi bolnavii de nervi, unde caută ei ajutor şi ce fel de ajutor li se dă în cele mai multe cazuri?

De regulă, ei îşi cautä scăparea în vreun medicament. Dar un ajutor radical se poate gäsi numai într-o schimbare completă a modului de viaţă, într-o dietă rationalä, fizică şi spirituală. Iar nu în vreun mijloc din farmacie. Medicul însă, către care se adesează bolnavii, adeseori n-are nici timpul, nici plăcerea de a prescrie cu de-amănuntul o astfel de dietă, cu atât mai puţin ocaziunea de a supraveghea executarea ei. Pe de altă parte, cei mai mulţi bolnavi abia sunt în stare de a cuprinde întelesul adevărat al prescrierilor special, ce li s-au dat o singură dată, prin urmare nici nu le pot ţine minte. Pentru astfel de cazuri se pare o dietetică pentru bolnavi de nervi, dietetică uşor de înţeles şi acomodata diferitelor referinţe ale vieţii, ar avea un preţ nemărginit.

Urmăresc de ceva vreme cu mare curiozitate şi plăcere un blog care se cheamă Tipărituri vechi. Azi, de exemplu, am dat peste o relatare despre o altă Posadăla 1394, interesantă pentru că e vorba de unul dintre exemplele în care fiecare parte îşi dă dreptate, bunii fiind ai noştri, răii, bineînţeles, ai lor.

Dar un alt câştig de când urmăresc blogul e ca mi-a deschis gustul de a merge în bibliotecile virtuale care conţin publicaţii vechi digitalizate, căutând cel mai adesea articole despre istoria medicinei. Astfel că, tot azi, am dat şi peste un număr din Albina Carpaţilor (din 30 aprilie 1879) în care era publicat un articol intitulat Nervositatea; dintr-o notă de subsol am dedus că era o recenzie la o carte intitulată Dietetica pentru bolnavii de nervi, publicată la Viena de un anume doctor Alexandru Hirschfeld.

Ce s-a mai întâmplat cu nervozitatea în cei 135 de ani care au trecut?

  • Copiii de azi sunt supuşi până la 15 ani unui bombardament informaţional mai intens decât majoritatea profesorilor din secolul trecut în întreaga lor viaţă.
  • Majoritatea bolnavilor şi-au pierdut încrederea şi în doctori şi în medicamente, dar continuă să caute soluţii care să le rezolve rapid si radical problema.
  • Majoritatea medicilor nu au nici azi nici timpul, nici plăcerea, nici competenţa de a prescrie şi sfaturi de dietă de viaţă.
  • Majoritatea oamenilor, medici şi pacienţi laolaltă, caută în continuare reţeta sănătăţii; s-au scris deja mii de « dietetici » (fizice şi spirituale), dar « nervozitatea » nu pare să fi dat niciun pas înapoi, unii ar susţine chiar că s-a extins şi s-a adâncit.

Cuvinte RUPTE: Dietă


RUPTE e un acronim pentru răsturnate, uzate, părăsite, trădate, expulzate. Rupte de sensul lor originar.

Dietă este sinonim în dicţionarele actuale cu un regim alimentar special, recomandat pentru refacerea sau menţinerea sănătăţii. Acum câteva sute de ani însemna regim alimentar normal, sumă de obiceiuri alimentare. La romani şi la greci, de unde provine cuvântul, dietă (lat. dieta, gr. diaita) indică, mai larg, un mod de viaţă, alimentatia nefiind nici singurul, nici cel mai important element al modului de viaţă.

Est modus in rebus, ziceau latinii. E o măsură în toate. Lipsa de măsură e la originea tuturor tulburărilor, a tuturor bolilor. Aşa că o dietă, în sensul de regim alimentar sănătos ar trebui să se refere mai ales la cum şi când mâncăm. Nu există alimente sanatoase prin ele insele, doar prin justa lor folosire. După cum eliminarea altora din alimentatia tuturor doar pentru că unii fac abuz de ele ţine de prostie.

Nu suntem ceea ce mâncăm. Cum mâncăm arată cine suntem. Dieta, în sensul ei originar, înseamnă a-ţi gospodări bine viaţa, nu a muri sănătos.

Arte italiene: viaţa bună


Bologna, 18 august, luni pe la prânz

Poate credeţi că ştiţi ceva despre pizza. Şi eu credeam la fel. Acum stau pe terasa de la Altero (o pizzerie cu nume şi tradiţie  – dar fără fiţe! – din centrul Bolognei) şi încep să înţeleg câte ceva.

1. Pizza nu a fost concepută pentru a fi înfulecată rapid. Se mănâncă la prânz, o masă care este urmată de riposo (=odihna, echivalentul siestei iberice). Nu ai de ce să te grăbeşti.

2. Chiar dacă ar putea gusta în fiecare zi pizza, vezi cum italianul este atent la gustul, textura, aroma a ceea ce mănâncă, savurează chiar şi, sau, poate, mai ales felurile simple dar care merg la suflet. (Spun adesea oamenilor măcinaţi ce anxietăţi să trăiască mai mult în prezent, să prindă gustul a ceea ce pot face aici si acum. Azi iau o lecţie exemplară despre cum poţi face asta zilnic: acordând repectul cuvenit mesei)

pizza

3. De câte ori vi s-a pus în faţă o aşa-zisă margherita plină de ketchup? Un italian autentic vă va spune, aşa cum îmi spune, amuzat, Niccolo, că asta e o impietate: nu poţi folosi ketchup în loc de pomodori (roşii); dacă în reţeta de bază faci o asemenea înlocuire, cum să nu ajungi să tratezi pizza ca junk-food, aşa cum au făcut americanii?

4. Bun, am aflat că numai în Italia poţi mânca decent pizza. Şi asta nu numai pentru că e vorba de mai multe roşii şi mai puţin ketchup, nu doar pentru că nu orice şuncă e prosciutto şi nu orice ciuperci sunt porcini, ci şi pentru că nicăieri în altă parte nu e tratată cu atâta respect această mâncare simplă.

Am mâncat bine la Altero. Bine, în sensul că am gustat dintr-o selecţie de felii înalte de pizza, în stil bolognez. Bine, în sensul că am stat relaxaţi la masa de prânz, am mâncat pe îndelete şi savurând momentul. În fine, bine, în sensul că am luat masa între prieteni, într-o convivialitate în care italienii sunt maeştri.

 

Viaţa nu e în altă parte


Singurătatea dăuneaza grav sănătăţii. Mai mult decât fumatul. Dar mai puţin decât relaţiile ambivalente – pasionale, dar conflictuale.

Nu vorbim doar despre sănătatea mentală, ci despre sănătate în general. Vorbim despre boală şi moarte. Numeroase studii au arătat că singurătatea afectează serios sistemul imunitar. Şi că persoanele care nu au prieteni, confidenţi, o reţea de sprijin social, au un risc de două ori mai mare de moarte prematură.

Alte efecte negative ale singurătăţii, probate ştiinţific, sunt: scăderea calităţii somnului, creşterea tensiunii arteriale, oboseală cronică, recuperarea mai lentă dupa unele boli sau evoluţia agravată a altora.

…………….articolul complet pe Ralix.ro (aici)…………………………………………..

Lom, ultimul afluent de dreapta…


… al Dunării … nealbastre.

Dacă vrei o oază de spaţiu-timp liniştit, la 20 de kilometri la sud de Giurgiu poti gasi una: zona parcului natural Rusenski Lom. Râul Lom nu e nici verde, nici albastru, nici în vreo altă culoare « poetică ». E mâlos. E locul în care poţi înţelege că frumuseţea se hrăneşte din ape tulburi. Libelule cu aripi in mărimi exagerate şi culori intense, flori variind modelele, copaci cu umbră densă, fluturi leneşi şi bătători la ochi (parcă ar fi într-un armistiţiu de 1000 de ani cu păsările care cântă toată ziua). Iar noaptea – licurici (pentru conformitate cu adevărul trebuie spus că sunt şi destui ţânţari).

Am stat într-o casă chiar pe malul Lomului Negru (de fapt, maro), dar ceea ce vedeam de pe terasă era linia sălciilor şi peretele canionului. Canionul e spectaculos mai ales privit de departe. Sunt lucruri de văzut şi de făcut şi pentru amatorii de istorie (cetatea Cerven, mânastirile rupestre de la Ivanovo) şi pentru pasionatii de drumeţii în natură şi pentru pescari şi pentru cei care cauta locuri de pelerinaj (Mânăstirea Basarabovo a fost locul de vieţuire a Sf. Dimitrie Basarabov, ocrotitorul Bucureştilor, şi se pare că a fost ctitorită de Basarab I).

Fotografie0048Fotografie0044Fotografie0045

Fotografie0050Fotografie0056

 

 

 

Au fost nişte zile reale, adevărate, prezente, in care lumea se vedea parcă prin transparenţa Sfântului Duh.

Stres masculin, stresuri feminine


……….o relatie de cuplu nesatisfăcătoare are efecte diferite la bărbati si la femei în ceea ce priveste nivelul cortizolului (unul dintre hormonii de stress) dupa o zi stresantă la lucru. La bărbati, cortizolul scade la sfarsitul zilei (permitand astfel intrarea in actiune a mecanismelor de refacere) indiferent de calitatea relatiei de cuplu, pe cand la femei nu scade decat dacă relatia de cuplu este satisfăcătoare.

Nu inseamna ca femeile sunt dependente de relatie, iar barbatii nu dau doi bani pe relatie. Doar ca in mintile barbatilor relatia e ceva de care trebuie sa se ocupe in primul rand femeia, iar femeile (desi ar vrea sa poata spune ca e altfel) gandesc exact la fel. Asa ca barbatul vine acasa cu idea ca rolul lui principal tocmai s-a incheiat (iar relatia e un plus, un hobby in care face doar ce are chef); femeia, in schimb, stie ca partenerul are asteptari ca ea sa fie ca noua dupa job (adesea chiar si ea se gandeste astfel).

………Articolul complet pe Ralix.ro

Compunere despre…


compunere… prevenirea depresiei.

Va propun sa gasim împreuna câteva idei practice de prevenire a depresiei.

Ca ajutor vom folosi aceasta plansa.

Sa facem deci  impreuna o   compunere pornind de la imagini.

Voi incepe eu.

Omul nu traieste numai cu pâine, nici doar pentru pâine. Nu esti ceea ce manânci, dar mancarea fara masura si fara alegere arata o minte fara masura si fara alegere. Si hraneste fara noima o asemenea minte. Din toate poti sa manânci, dar nu oricum si oricand…

dieta-antidepresivaMintea nu este doar creier dar are nevoie de creier. Iar creierul are nevoie de glucide pentru a funcţiona şi de lipide pentru a-şi menţine structura (creierul e în bună măsură o bulă grăsoasă!). Unul dintre efectele nocive al curelor de slăbire extreme e tocmai privarea creierului de aceste ingrediente de bază. Aproape un deceniu au fost promovate agresiv produse cu « 0% grăsimi ».

Pentru prevenirea depresiei (dar si pentru tratarea ei), alimentatia trebuie să asigure cantităţi sporite din următoarele 11 elemente: vitamina B3, vitamina B6, vitamina C, acid folic, magneziu, seleniu, zinc, acizi graşi omega-3, triptofan, tirozină, acid gama-amino-butiric (GABA).