24 de zile in Balcani (8): Rată pe varză


Am luat o pauza de la mersul la plaja si am jucat toti 5 un joc antrenant, inteligent si frumos facut: Citadele (autor: Bruno Faidutti). Avem o colectie consistenta de jocuri si cateva zile din vacante le petrecem in jurul mesei de joc.

Am mers cu trenuri prin Europa de la 1900 (Ticket to Ride), am cautat Colierul Reginei, am construit orase fortificate si abatii in Languedoc (Carcassonne), am calatorit pe drumuri primejdioase in Italia de Nord (Mille Grazie) si cate si cate alte aventuri!

Citadele e o fantezie avand ca tema un burg medieval occidental. Ceea ce e spectaculos e ca Ulcinj (Dulcigno) pastreaza o amintire mai vie a acestui ev mediu occidental decat insasi Verona, sursa de inspiratie a lui Faidutti pentru acest joc. In plus, aceasta amintire a Apusului se imbina aici cu Rasaritul multicolor.

La pranz am mancat la un restaurant tinut de un kosovar si un muntenegrean. In meniu era si ceva ce se numea piletina. Intelegand ca e vorba de pui, dar nestiind cum era preparat, am intrebat. Am aflat ca puiul era intai fiert, apoi copt (explicatia era data intr-o engleza cu pauze, cu o pauza mai lunga inainte de « boiled » – fiert). Oarecum intrigat si nehotarat, am intrebat si de urmatorul fel ale carui componente imi erau clare: rata si varza. Imi zice  » E la fel, dar cu rata ». Aha! M-am prins: puiul era fiert impreuna cu varza, apoi dat la cuptor.

In meniul in albaneza rata era rosë. « Rata » e un bun lingvistic comun (si exclusiv) româno-albanez. Stefan cel Mare manca rata pe varza (asta e si raspunsul la sarada pe care v-am propus-o aici). Skanderbeg la fel. Skanderbeg intelegea sigur nu numai « rata », dar chiar si « varza », pentru ca aproape jumatate din armata lui era alcatuita din vlahi, iar legaturile sale cu Italia erau foarte stranse. Stefan cel Mare si urmasii sai au avut stranse legaturi cu Polonia. O urmasa a sa, Maria Leszczynska (regina a Frantei, bunica lui Ludovic al XVI-lea si stra-strabunica stra-strabunicului reginei Ana a României), a adus, probabil, rata pe varza din Polonia in Lorena.

Lorena e parte a Lotharingiei medievale, « coridorul oraselor », care se intindea de la gurile Rinului pana in nordul Italiei. In Citadela lui Bruno Faidutti nu se manca rata pe varza. Occidentul are o intarziere de 400 de ani in acest domeniu. Si se vede.

 

Vlahii care au întemeiat Cetinje


DSCF1817Am ajuns la Cetinje, fosta capitala a Regatului Muntenegrului (astazi republica, dar care a adoptat ca drapel vechiul drapel al regelui Nikola I, iar familiei regale muntenegrene actuale i-a recunoscut oficial statutul de simbol national). Nu eram pregatit sa descopar ca asezarea a fost intemeiata, la 1450, de un voievod vlah. Cea mai veche biserica din oras este cea cu hramul « Nasterea Maicii Domnului », dar este cunoscuta sub numele de Vlaška Crkva (Biserica Vlahilor).

Vazusem cladirile fostelor ambasade (engleza, franceza, germana, bulgara, sârba) si zarisem in trecere un indicator pe care scria  « Vlach Church ». Cand am intrebat un localnic unde e Vlaška Crkva, un zambet mare si cald i-a aparut pe fata, m-a luat dupa umeri si m-a condus, vreo douazeci de pasi, pana chiar in fata bisericii; mi-a strans inca o data mana si mi-a zambit multumit. Am constatat astfel, la prima mana, cat de iubita e inca biserica intemeiata de vlahi (in care nu se mai tin decat foarte rar slujbe).