Regele a murit! Trăiască Regele!


regeleExpoziţia “Regele a murit! Trăiască Regele!”, realizată sub patronajul Ministerului Culturii, în colaborare cu Muzeul Naţional de Artă al României, Muzeul Naţional Peleş şi Muzeul Naţional Cotroceni, va fi deschisă la Muzeul Naţional de Istorie a României în perioada 30 octombrie 2014 – 1 martie 2015 şi va putea fi vizitată de miercuri până duminică, în intervalul orar 09:00 – 17:00.

Trecerea Coroanei de la Carol I la Ferdinand I a fost un moment de continuitate, nu de ruptură, unul in care s-a reafirmat solidaritatea şi mândria naţională. Noul rege servise deja ţara timp de 25 de ani ca Prinţ Moştenitor.

Ce-ar fi să vizităm această expozitie şi apoi să ne gândim cum s-a intemeiat si cum a crescut tara aceasta. Cum au plâns oamenii la moartea Regelui Carol, dar nimeni nu a tremurat la gandul « Pe mâna cui rămâne ţara? », pentru că toţi ştiau că se pot baza pe noul rege.

Câtă diferenţă faţă de zilele acestea când suntem avertizati din toate părţile că dacă îl alegem pe Cutărescu se alege praful de ţară!

Ce-ar fi să vizităm aceasta expoziţie într-o duminică electorală pentru a înţelege mai bine unde am ajuns: să dezbinam din doi in doi ani o ţară şi aşa grav bolnavă pentru a aduce un impostor la Cotroceni. Şi să nu-mi spuneţi că n-avem ce face, că trebuie să alegem un preşedinte, să alegem răul cel mai mic. La capatul unei campanii electorale care a semănat mai mult cu o căutare prin gunoiul menajer.

Spiţa acestor doi mari regi nu s-a stins. Regele Mihai serveşte ţara de peste 87 de ani. Incluzând aici ultimii 25 de ani în care nişte preşedinţi au « domnit » steril şi adesea nociv pentru România, iar regele a slujit, loial poporului român, reparând unele dintre stricăciunile produse de aceşti « domni ».

Ce-ar fi să începem de duminică îndreptarea paşilor noştri spre România adevărată, încoronată? Să facem două-trei sute de paşi spre secţiile de votare şi sa stigmatizăm ca NULĂ oferta mizerabilistă de preşedinţi. Să punem 3 ŞTAMPILE PE BULETINUL DE VOT. Să fie duminica VOTURILOR ANULATE. Multe, multe VOTURI ANULATE înseamnă să spunem că pur şi simplu nu avem nevoie de preşedinţi. Răul cel mai mic e să nu avem deloc preşedinte.

http://carolinafedra.files.wordpress.com/2014/10/monarh1.pngŞtiu, ştiu, unul dintre ei tot va fi ales! Dar de ce să nu-l lăsăm să fie ales doar de gorilele proprii, care sa « invingă » gorilele celorlalti impostori. În loc să ne amestecăm cu unii sau cu alţii, la fel de străini de interesele României, de ce să nu votăm sub propriul steag – PROTESTUL  CELOR  3  ŞTAMPILE?

Cum ar fi ca « învingătorul », votat de doar gaşca lui, să fie pe locul 2, adică să aibă mai puţine voturi decât numărul de VOTURI  ANULATE? Dacă mai are o brumă de bun simţ, « invingătorul » va înţelege ce are de făcut: să fie ultimul preşedinte al României. DACĂ  NU, va fi de datoria noastră să înţelegem ce avem de făcut: să desfiinţăm acestă funcţie nocivă pentru sănătatea statului şi a societăţii.

Cine nu votează nu contează! Cine votează cum vor ei, dintre ei, doar pentru ei, iarăşi nu contează! VOTURILE  ANULATE  VOLUNTAR contează. Nu pentru ei, pentru noi.

Între sublim şi ridicol


Voi ştampila de trei ori buletinul de vot. Vot NUL pentru o oferta de preşedinţi e egală cu ZERO. De fapt, nu e nici măcar egală cu zero: e clar negativă.

Contra republicii minciunii: Regatul României

La sfârşitul acestei săptămâni Majestatea Sa Regele împlineşte 93 de ani.

Mai înalt şi mai drept cu mintea şi cu trupul decât toţi cei care repetă de 25 de ani (!) că « e prea bătrân ».

Cu faţa mai luminoasă decât a unora mai tineri cu o jumătate de secol, dar îmbătrâniţi devreme în minciună, furt şi trădare.

Este aici, lăsat de Dumnezeu printre noi ca să ne amintească de măreţia la care am putea accede şi ticăloşirea noastră prezentă.

Şi să nu-mi spuneţi că nu suntem parte a acestei ticăloşiri – că doar « sistemul » e ticăloşit.

Amintiţi-vă:

  • Câţi români « ortodocşi » au votat în 1990 cu « salvatorii » care îl împiedicaseră pe Regele uns cu mirul cu care au fost unşi la vremea lor împăraţii Bizanţului să vină să petreacă Paştele în catedrala ctitorită chiar de el la Timişoara? Mulţi. Prea mulţi.
  • Câţi români « patrioţi » au votat în 1992 cu aceiaşi « salvatori »…

Voir l’article original 449 mots de plus

Dragule, nu stai si tu o vreme acasa?


Imi zgarie urechile de doua zile cu « dragilor, stati acasa ».  Si pentru ca sicofantii (yesmenii, daca preferati un anglicism) din jurul lui nu se pot abtine sa supraliciteze, celalalt TB (fost ministru de externe) ne-a zis-o si mai gretos pe Facebook: « Iubiților, mâine nu mergeți la vot chiar dacă ne mint ăștia cu televiziunile ».

Va place sa fiti tratati ca niste copii de TB1? Sau vreti sa fiti iubiti de TB2? Daca da, stati acasa.

Daca nu as sti ca formulele de adresare adecvate sunt esentiale pentru o comunitate civilizata, i-as putea arunca si eu lui TB1: Dragule, nu stai si tu o vreme acasa?

Ziua Zero sau o Românie mică


Scriam azi-dimineata despre ziua zero ca speranta.

Dacă majoritatea alegatorilor decid să nu se prezinte astazi la vot, voi fi nevoit sa renunt la iluzia ca mai exista un stat al românilor. Ziua zero va deveni ziua omega.

Si ma voi simti liber sa aleg o alta tara: România lui George Enescu si a lui Nicolae Grigorescu, a lui Vasile Alecsandri si Eugen Ionescu, a bunicilor nostri care au servit sub Regele Mihai si a strabunicilor care au luptat pentru pamant la indemnul Regelui Ferdinand.

O Românie din ce in ce mai mica. Dar care revine la onoare, dreptate si memorie.

Nihil sine Deo!

Ziua Zero


Sper sa fie o prezenta masiva la vot astazi. Ca sa putem relua procesul de reconstituire a unei natiuni.

Cei care cheama la boicot spun ca actuala clasa politica e ilegitima. Asa este. Dar aceasta asertiune este valabila in cel mai inalt grad pentru presedintele României. Existenta functiei de presedinte a otravit viata politica inca de la inceput.

Din pacate (sau din fericire, cine stie?), ocupantii functiei au pus izbitor in evidenta nocivitatea acesteia.

Vad votul de azi ca o sansa, probabil ultima, de a da din nou contorul la zero.

Un DA sau un NU: laudă votului emotional


« Democraţia lui Traian Băsescu înseamnă un popor care sta cuminte în bănci, eventual cu mâinile la spate, un popor care nu vorbește neintrebat, un popor care vorbește doar dacă repeta constiincios si cuminte discursul presedintelui si al acolitilor lui. »

Bine zice domnul Stelian Tănase pe blogul său, o excelenta sursa de comentarii politice pertinente, bine echilibrate, facute cu cap si inima.

Aud la fiecare rand de alegeri ca nu ar trebui sa votam emotional, ci rational.

E o utopie. Orice decizie este incarcata emotional. Exista in clinica situatii nefericite in care este intrerupta legatura dintre creierul emotional si zonele de procesare a informatiei actuale. Oamenii afectati nu mai pot sa ia decizii. (Puteti citi despre asta in Eroarea lui Descartes de Damasio – carte despre care am mai scris pe blog).

Atunci cand vine vorba despre alegerea (sau demiterea!) prin vot a unui lider care sa ma reprezinte, incarcatura emotionala e, probabil, covarsitoare.

Am facut elogiul votului negativ. Fac acum apologia votului emotional. Pentru ca emotiile sunt cele care ne misca. Nu in mod garantat spre succes. Dar atunci cand te afli intr-un impas, un singur lucru e sigur: daca repeti aceleasi miscari vei ramane in acelasi impas. Iar a nu lua nici o decizie e cel mai periculos impas.

81 de placeri politice


Da, ii inteleg pe cei care vor sta acasa la referendum. Le place:

să ia un dos de palmă în freză. nu, nici în plex şi nici în faţă cu pumnul, jur!/ să fie minţiţi în 5 minute/ să se dea cu barca, după scufundarea flotei/ să le fie dorită atâta sănătate câtă încape într-un cancer/ să li se facă majorităţi şi guverne personale/ să li se arate tasta 3/ să le intre-n cap că 80=170!/ să supravieţuiască în junglă fiindcă ăsta “nu mai e stat social”/ să rămînă cu gura căscata la arestările televizate/ să înveţe să toarne whiskey peste gheaţă…

Lista completa a lui Flavius o gasiti aici. Excelenta memorie! Ramane sa vedem daca memoria si refuzul minciunii mai au vreo valoare politica.